Noi trăim în aglomerațiile urbane, învățăm, ne plimbăm, cum putem să facem paza minții și rugăciunea?

Dragă, oriunde ai fi, nu te detesta pe tine. Ca un slujitor al lui Hristos, oriunde ai fi, să fii cu Hristos! Dacă ești într-o ocupație profesională, îți faci datoria acolo, și pentru că îți faci datoria, ești un om al lui Hristos, că în numele Lui ești cinstit tu acolo, în acte, și într-o serie întreagă de alte operațiuni. Iar dacă ești liber, poți zice o rugăciune: „Doamne, Iisuse!” sau: „Doamne, Doamne, Doamne!”. Dumnezeu știe că ai fost în imposibilitate să te rogi, dar tu, totuși, pe undeva, te recunoști omul Lui.

Chiar la rugăciune o să vină duhuri rele să-ți schimbe mintea de la rugăciune, dar nu te teme. Dumnezeu știe dinainte ce ai să ceri tu, dar Îi place ca tu să lupți. Nu ceda, nu abandona viața ta, din cauza ispitelor care vin! Și dacă te găsești în București sau într-un sat, cine știe pe unde, Hristos este Același peste tot. Pentru că nu se pune atât de mult problema lumii care împiedică, ci a diavolului; el te împiedică. Tu ești singur și nu poți să faci rugăciunea, pentru că te împiedică diavolul, că noi nu luptăm cu carnea și cu sângele, ci cu puterile întunericului, pe viață și pe moarte!

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a doua, volumul III, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 115)