Unele păcate sunt săvârşite cu cuvântul. Acestea nu trebuie deloc socotite neînsemnate! De la un cuvânt glumeţ la un cuvânt călcător de lege nu e decât un pas! Din cuvintele tale vei fi găsit drept şi din cuvintele tale vei fi osândit (Mt. 12, 37), a zis Mântuitorul. Limba a săvârşit mari fărădelegi: a rostit lepădare de Dumnezeu, hule, jurăminte mincinoase, clevetiri împotriva aproapelui. Lepădarea de Hristos şi hula împotriva lui Dumnezeu se numără printre cele mai grele păcate de moarte.

Unele păcate sunt săvârşite cu gândul, cu simţămintele inimii, cu mişcările trupului. Toate acestea nu sunt mărunte, toate sunt vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu! Însă când cugetul şi inima se îndulcesc de păcat, când le place să-l înfăptuiască prin închipuirea împestriţată, împodobită şi îndelungă, un asemenea păcat sufletesc ascuns este aproape de păcatul săvârşit cu fapta.

Omul trebuie să fugă din răsputeri de toate păcatele îndeobşte, iar pentru păcatele în care, din neputinţă, cade cu fapta, cu cuvântul, cu gândul şi cu toate simţirile, trebuie să se pocăiască zilnic înaintea lui Dumnezeu, lucru care este cel mai bine făcut după săvârşirea pravilei de seară, mergând spre somn.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 84-85)