Câtă vreme păcătuiește în trup, sufletul este adormit, așa că nu se cunoaște nici pe sine, nici pe Ziditorul său. Este îmbătat de păcat ca de o băutură tare și îmbătat zace în trup ca într-un pat pentru bolnavi. Adormit și îmbătat, sufletul nu cunoaște altă plăcere decât cea care vine prin trup. Ce îi place trupului îi place și lui, iar ce nu îi place trupului nici lui nu îi place.

Un astfel de suflet nu este călăuzit de minte, ci de trup – iar trupul este în sine țărână oarbă. Și, așa, orb pe orb călăuzește, până ce se prăbușesc amândoi în prăpastia morții.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Episcopul Ohridei și Jicei, Cele IV așezăminte ale Sfântului Naum al Ohridei, traducere din limba sârbă Valentin-Petre Lică, Editura Predania, București, 2008, p. 13)