Și lucru rău este că oamenii de azi, când păcatul a devenit modă, dacă văd pe unul că nu urmează curentul epocii, adică să nu păcătuiască, să fie puțin evlavios, îl numesc întârziat, retrograd. Acești oameni consideră o jignire faptul de a nu păcătui, iar păcatul îl consideră progres. Iar aceasta este mai rău decât toate. Dacă oamenii de azi, care trăiesc în păcat, ar recunoaște cel puțin aceasta, Dumnezeu i-ar milui. Însă ei îndreptățesc cele nejustificabile și ologiază păcatul. Aceasta este și cea mai mare hulă împotriva Duhului Sfânt: păcatul să îl consideri progres și morala să o numească înapoiere. De aceea, au mare răsplată, mare valoare cei ce se nevoiesc în lume și își păstrează viața curată.

Mai demult, dacă unul era pervers sau bețiv, se rușina să iasă în piață, pentru că ar fi fost disprețuit. Dacă una călca puțin pe de lături, nu îndrăznea să iasă afară. Și aceasta era într-un fel o frână. Astăzi, dacă cineva este corect, dacă de pildă o fată trăiește cu evlavie, se spune: ”Bre, unde trăiește asta?”. Și în general, dacă mirenii făceau un păcat, sărmanii, își simțeau păcătoșenia lor, își plecau puțin căpșorul lor și nu ironizau pe cel ce trăia duhovnicește, ci dimpotrivă, îl lăudau. Acum nici vinovăție nu simt, nici respect nu există. Le-au nivelat pe toate. Dacă unul nu trăiește lumește, își bat joc de el.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 40-41)