Păcatul, patima, diavolul schimbă într-o clipă faţa omului: din una luminoasă în una întunecoasă, din una plină de bunătate în una crispată de ură. Se poate observa şi aici cât de mult preţuieşte sufletul în cunoaşterea omului.

Despre o actriţă se spune că poate să-şi schimbe îndată expresia feţei, că poate realiza treceri extraordinar de rapide de la un sentiment la altul, dându-le expresie prin mimică. Ce-ar fi de mirare în asta? De ce n-ar fi capabil sufletul omului şi de aşa ceva?

Înţelegem de aici că sufletul omului poate da feţei îndată o altă expresie, o poate schimba până la a o face de nerecunoscut. Să nu poată oare Creatorul să facă tot ceea ce doreşte, din orice materie, ca Unul ce este pretutindeni, pururea-fiitor?

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, 2005, p. 151)