Dacă ai supărat pe aproapele, trebuie să-ți ceri iertare și apoi să te apropii de Sfânta Împărtășanie, iar iertarea nu se cere nicidecum formal, ci trebuie să ținem cont de ce vrea celălalt de la noi. Este drept că putem supăra pe aproapele și fără ca noi să ne dăm seama, și de aceea trebuie să încercăm să fim cât mai atenți în relația cu cei din jur. Iarăși mai este drept că aproapele se mai poate supăra și din vina lui, datorită slabei înțelegeri pe care o are, datorită prejudecăților, sau pur și simplu din cauza mândriei.

Se spune că dacă mustri pe cel înțelept, se va face și mai înțelept, iar dacă mustri pe cel nebun, acesta te va urî. De aceea, sunt momente când e mai bine să tăcem, iar nu să mustrăm; nici când știm că cel în cauză va reacționa negativ, și nici atunci când persoana respectivă are nevoie de ajutor, iar nu de mustrare. „Muzică în zi de întristare sunt mustrările nepotrivite”, ne spune înțeleptul Isus Sirah. De fapt, în momentele dificile din viața noastră, ne putem da seama mai bine cine este persoana de lângă noi. „Asupra prietenului de vei scoate și sabia...el n-o va întoarce asupra ta”, ne spune același înțelept. Dacă este prieten adevărat și dacă am greși, el ne va înțelege, însă nu trebuie să așteptăm ca toți să ne înțeleagă, deoarece înțelegerea și dragostea adevărată nu sunt lucruri pe care să le aibă fiecare. Noi însă trebuie să ne străduim să le dobândim și să iertăm pe aproapele, ca și Dumnezeu să ne ierte păcatele noastre.

(Singhel Ioan Buliga, Provocările creștinului ortodox în zilele de astăzi, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 221-222)