Situat mai la vale de biserica albă a Mănăstirii Miclăușeni, ridicat exact pe locul primei biserici de lemn de pe timpul lui Ștefan, paraclisul de vară al așezării monahale a fost sfințit în 2005, când s-au împlinit 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan cel Mare.

Nu departe de el, la Direptate, lângă Siret, se pare că fost uns domnitor Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt.

În partea dinspre sud a paraclisului, în soclu, se află o placă de piatră în care sunt sculptați anii 1472 – data construirii primei biserici de lemn din timpul voievodului ocrotitor, 1782 – data construirii primei biserici de zid cu hramul Sfinților Voievozi și a cărei piatră de altar s-a descoperit în acest loc și 2005 – data construirii acestui paraclis de vară.

Liturghia din miez de vară de la Miclăușeni

Mare a fost bucuria obștii de aici când, în urma săpăturilor, au aflat această piatră la o adâncime de un metru și jumătate, care avea în mijloc o părticică de sfinte moaște. Ceara cu sfintele moaște se păstrează pe sfânta masă în biserica mănăstirii.

Partea de lemn a paraclisului a fost realizată de o echipă de meșteri constructori de biserici și locuințe de la Țibucani-Neamț, condusă de Mihai Chitic. La construcția paraclisului nu s-au folosit cuie, ci stâlpii, căpriorii, grinzile și asteriala au fost ansamblate cu ajutorul unor plăcuțe de fier prinse cu holșuruburi. Paraclisul are o turlă deasupra naosului, iar strănile și altarul sunt prevăzute cu abside.

În fiecare an, în miez de vară, maicile sărbătoresc ziua Sfântului Ștefan cel Mare prin oficierea Sfintei Liturghii în aer liber în mijlocul acestui minunat cadru natural din parcul dendrologic de la Miclăușeni.