Paraclisul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” este, ca dimensiuni, a doua biserică din curtea Mănăstirii Marea Lavră. Biserica mai este numită și după icoana Maicii Domnului „Cucuzeliţa”, adăpostită în această biserică. Iniţial, această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se afla în biserica principală a Marii Lavre, dar în anul 1826 a fost mutată aici. Cu ocazia sărbătorilor importante, în ajun de Crăciun, de Paşte sau în ziua de pomenire a Cuviosului Atanasie, icoana este mutată cu cinste, iarăşi, în katholikon.

Tradiţia spune că această icoană a Maicii Domnului a venit singură în Mănăstirea Marea Lavră şi s-a aşezat în catapeteasma bisericii mari. În jurul anului 1300 ea a fost aşezată în strana arhierească. Acolo se afla şi atunci când Maica Domnului i s-a arătat Sfântului Ioan Cucuzel, celebrul cântăreţ de la palatul imperial, ce vieţuia la Marea Lavră.

Sfântului Ioan i s-a dat ascultarea de cioban. În timp ce se ducea cu oile pe păşunile muntoase, el a început să cânte pentru sine însuşi. Un monah, care tocmai trecea pe acolo, i-a auzit glasul său minunat şi astfel i s-a descoperit identitatea lui Ioan. Cucuzel şi-a ocupat locul meritat în strana bisericii şi a îmbogăţit muzica bisericească.

După mai mult timp, Ioan a primit binecuvântarea de a-şi construi o chilie şi o biserică, purtând hramul „Sfinţii Arhangheli”, în afara mănăstirii. El voia să vieţuiască în linişte şase zile pe săptămână; însă, Duminica şi în zilele de mare sărbătoare el nu lipsea niciodată de la strana din dreapta a bisericii principale, acolo unde cânta cu un glas dumnezeiesc, plin de dragoste şi adâncă smerenie şi căinţă, Stăpânului a toate.

Odată, în timpul Deniei Acatistului, după ce Ioan a cântat cu râvnă imnele şi Canoanele Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, după obicei, din pricina efortului, el a început să moţăie uşor stând în strană în partea opusă faţă de locul unde se afla icoana Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu. Atunci, el a văzut-o pe Prea Curata Fecioară învăluită într-o lumină cerească. Cu un glas senin, ea a murmurat: „Bucură-te, Ioane, copilul meu; cântă-mi pururi, iar eu nu te voi părăsi niciodată”. Apoi i-a dăruit o monedă de aur. Trezit din somn, el a găsit moneda în mâna sa dreaptă. Cu lacrimi de nemărginită bucurie, el i-a mulţumit Maicii Domnului, după aceea el a aşezat moneda la icoana mai sus pomenită.

Din acel moment, Ioan a cântat cu şi mai mare evlavie şi căinţă, astfel încât din pricina şederii prelungite în picioare în timpul numeroaselor privegheri, picioarele i s-au umflat. Se infectaseră şi curgea puroi din ele. Totuşi, atotputernica Stăpână l-a vindecat, aşa precum odinioară îi redase mâna sa cea binecuvântată Sfântului Ioan Damaschin. Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat din nou lui Cucuzel şi i-a spus: „De acum înainte, să fii sănătos!”. De îndată el s-a tămăduit. Drept mulţumire, sfântul cântăreţ şi-a petrecut restul zilelor care i-au mai rămas în post şi rugăciuni. Însă, mai presus de orice, el avea darul unei mari smerenii. Cunoscându-şi sfârşitul de mai înainte, el şi-a cerut iertare de la toţi din obşte şi a cerut să fie înmormântat în Paraclisul „Sfinţii Arhangheli”, construită de el. Aşadar, el s-a mutat către Domnul nostru Iisus Hristos pe data de 1 octombrie, dată la care este prăznuit.

Icoana şi moneda se află acum în Paraclisul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, de la la intrarea în mănăstire. Nu numai icoana a săvârşit nenumărate minuni, dar s-au săvârşit minuni şi prin intermediul monedei.