Astfel Alexandru I Aldea (1431-1436) îi dă mertic anual 3.000 de aspri; Neagoe Basarab dă ajutoare în bani pentru construirea trapezei şi a altor dependinţe, în anii 1515-1517; Vlad Vintilă (1532-1535) dă mertic anual 5.500 de aspri; iar în 1564, Alexandru Lăpuşneanu rezideşte biserica şi o împodobeşte cu frescă, devenind un ctitor principal al acestei mănăstiri. Tot el re-face trapeza mare.

Incendiată de mai multe ori şi rămasă în paragină, pe la jumătatea secolului XVIII, între anii 1757-1768, este refăcută întreaga incintă de către venerabilul călugăr Cezar Daponte. Acesta face mai multe călătorii în Moldova şi Ţara Românească cu sfintele moaşte şi Crucea ce are lemn sfânt, şi adună de la credincioşi 60.000 groşi de aur, cu care înnoieşte mănăstirea şi zideşte din nou biserica mare cu hramul Sfinţii 40 de Mucenici. Ajutoare pentru refacerea chiliilor în bani au dat şi domnii fanarioţi. Datorită ultimelor incendii din 1952 şi 1972, Mănăstirea Xiropotamu este astăzi în plină re-construcţie.

(Protosinghelul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Locurile Sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor, 1992, p. 457)