Părintele Aurel Turtureanu s-a născut la 13 august 1917, în familia preotului Dimitrie Turtureanu din localitatea Frumosul, județul Câmpulung. După școala primară din Rădăuți (1924-1928), a urmat Liceul teoretic „Eudoxiu Hurmuzachi” din același oraș (1928-1936), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1936-1940). Între noiembrie 1940 - noiembrie 1941 lucrează în administrația Fondului forestier bisericesc. La 12 octombrie 1941 a fost hirotonit preot de către mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei, pe seama Parohiei Horășăuți, județul Cernăuți. Parohia Horășăuți avea în componență numeroși credincioși ucraineni, care se manifestau ostil la adresa statului român. La refugiul din 1944, preotul Turtureanu ajunge să slujească la Parohia Cacova (azi cartierul Fântânele din orașul Săliște), județul Sibiu. Un an mai târziu se întoarce pe meleagurile bucovinene, în octombrie 1945 fiind numit preot II la Parohia Valea Seacă, județul Baia, din noiembrie 1946 la Mănăstirea Humorului, iar din decembrie 1947 la Gura Humorului, ultimele două în județul Câmpulung. În februarie 1946, este numit de către locotenentul de Mitropolit, Arhiereul Emilian Antal, director al orfelinatului „Filimon Sârbu” din Gura Humorului, într-un moment critic, în care „Apărarea Patriotică” (organizație satelită PCR) nu reușea să găsească resursele pentru buna întreținere și funcționare.

La preluare, orfelinatul avea 50 de copii din zona Câmpulung și Vatra Dornei, mai apoi ajungând la 180. Prin colectele făcute în parohii, buna organizare și dezvoltarea unor resurse proprii (înființarea unei ferme de animale), părintele Turtureanu a reușit să repună instituția pe picioare. De asemenea, prezbitera sa a fost implicată în administrarea economică și contabilă a orfelinatului. În acest condiții, copii rămași fără părinți primeau o educație religioasă corespunzătoare. În condițiile instalării regimului „democrat-popular”, la 4 octombrie 1948 părintele Turtureanu a fost nevoit să plece de la conducerea orfelinatului. Ulterior, începând cu ianuarie 1951, ajunge secretar al Protopopiatului Gura Humorului. La 15 august 1952 este reținut de Securitate, pentru culpa de a fi fost secretar de plasă al Partidului Național Liberal. După o anchetă sumară, la 7 octombrie 1952 este eliberat, după semnarea unui angajament de colaborator. Deoarece nu oferea informații concrete și utile muncii de Securitate, în iunie 1956 este abandonat. În ianuarie 1956 este transferat la Parohia Moldovița, județul Câmpulung, însă un an mai târziu, în noiembrie 1957, revine la Gura Humorului. Deseori intră în conflict cu autoritățile, pe motiv că „a întărit credința”, că „slujește după programul normal” și că ține predici lungi de la amvon. În aprilie 1967 se opune cedării unei proprietăți parohiale către stat pentru amenajarea unei stații de autobuz, iar în 1971 – pentru construirea unei fabrici de filatură în Gura Humorului.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)