Părintele Chesarie (Constantin) Ursu – Mărturisitor în temnițele comuniste

Documentar

Părintele Chesarie (Constantin) Ursu – Mărturisitor în temnițele comuniste

Prin Sentința nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași este condamnat la 5 ani muncă silnică pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

Părintele Chesarie (Constantin) Ursu s-a născut la 23 august 1915 la Hangu, județul Neamț. A urmat Seminarul Teologic de la Neamț.

La 4 februarie 1943 a fost tuns în monahism la Schitul Rarău, pe seama Mănăstirii Durău. În 1944 primește darurile diaconiei și preoției (1 februarie și 27 mai), iar mai apoi este hirotesit duhovnic (29 iunie 1946) și protosinghel (24 februarie 1947).

La 24 noiembrie 1949 este arestat și trimis în ancheta Securității din Iași sub acuzație de activitate în cadrul organizației anticomuniste „Gărzile lui Decebal”. În fapt, o discuție cu monahul Filaret Gămălău din Mănăstirea Durău despre grupurile de rezistență anticomunistă și posibilitatea susținerii materiale și cu alimente a membrilor, a condus inevitabil la concluzia anchetatorilor din Securitate că părintele Ursu a fost recrutat în „Gărzile lui Decebal”. Deși este anchetat în condiții dure, părintele Chesarie neagă orice apartenență în vreo organizație anticomunistă.

Prin Sentința nr. 778 din 4 octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași este condamnat la 5 ani muncă silnică pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”. Ulterior, prin Decizia nr. 664 din 21 iunie 1951 a Curții Militare de Casație și Justiție i se reduce pedeapsa la 4 ani temniță grea. La 20 ianuarie 1954 este eliberat din penitenciarul Aiud.

Este reprimit în Mănăstirea Durău cu aprobarea Mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei, până la procesul din Consistoriul bisericesc. Prin Hotărârea nr. 8 din 27 martie 1954 a Consistoriului monahal eparhial din Iași, părinte Chesarie este pedepsit cu „trei luni de la oprirea de la săvârșirea lucrărilor sfinte”, începând cu data eliberării din detenție.

În 1957 urmează cursuri de Istoriografie și Muzeografie. Revine la Durău, gândindu-se să urmeze cursurile universitare de Teologie. Uneori, slujește la Schitul Bisericani. În 1959 se afla la metocul de la Tomești al Mănăstirii Durău când a aflat vestea excluderii sale din monahism. Un an mai târziu ajunge muncitor la Apemin Borsec, peste un an la Gălăuțaș, iar din iunie 1962 administrator la TRCL Borsec.

Abia în 1969 revine în slujire prin numirea la Parohia Ploscoș, din Eparhia Clujului.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 153)