O tânără frumoasă și bogată, Cecilia, și-a propus să-și păstreze fecioria și să-și închine viața Mirelui Hristos. Însă fără voia sa, părinții au logodit-o cu un bărbat de neam bun, dar necredincios. Valerian, viitorul soț, o împodobea în toate zilele cu haine de preț și podoabe de aur. Deși le accepta și le purta, fecioara păstra sub hainele cele scumpe o haină aspră de păr – iar în inimă îl avea neîncetat pe Hristos, căruia I se ruga s-o păstreze curată și s-o dezlege de legăturile nunții.

Dar Mântuitorul avea alt plan. În ciuda faptului că s-a căsătorit, Cecilia n-a cârtit și a continuat să se roage, cerând de la Dumnezeu să-i trimită un înger în ajutor, pentru păzirea fecioriei. Despre acest înger și-a înștiințat soțul în noaptea nunții – iar Valerian a voit să-l cunoască. „Tu eşti om care nu cunoşti pe Dumnezeul cel adevărat. Pentru aceasta dar, nu poţi să vezi pe îngerul lui Dumnezeu, până când nu te vei lepăda de necurăţia necredinţei tale”, i-a spus fecioara. Dar soțul a continuat să-și dorească întâlnirea cu îngerul, așa că a acceptat să meargă în căutarea episcopului Urban și să-și curețe sufletul. „Au doar astfel este roaba ta Cecilia, Doamne Iisuse, care, ca o albină iubitoare de osteneală, aduce miere Bisericii Tale? Căci iată, pe tânărul acesta l-a primit ca pe un leu în cămara sa, iar către mine l-a trimis ca pe un miel şi de n-ar fi crezut el învăţătura ei, n-ar fi venit la mine. Deci deschide, Doamne, inima lui, până la sfârşit ca să Te cunoască pe Tine adevăratul Dumnezeu, iar de satană şi de toate lucrurile lui să se lepede”, s-a bucurat prigonitul episcop care, din cauza chinuitorilor, locuia prin morminte, prin peşteri şi prin casele săracilor. Văzând dorința sinceră a tânărului, l-a învățat dreapta credință și l-a botezat.

Reîntors acasă, Valerian a aflat pe fecioară rugându-se şi a văzut îngerul stând lângă dânsa cu mare strălucire, ţinând în mâinile sale două cununi împletite din trandafiri roşii şi din crini albi, care împrăştiau bună mireasmă. O cunună a pus-o pe capul fecioarei, iar cealaltă pe capul lui Valerian. Mirele creștin s-a rugat și pentru fratele său, Tivurtie, să cunoască dreapta credință – ceea ce, prin învățăturile Sfintei Cecilia, s-a și întâmplat.

Atât de puternică le-a devenit credința celor doi frați, încât și ei, după botez, vorbeau cu îngerii Domnului și făceau minuni, prin fapte de milostenie și prin tămăduirea celor bolnavi. Așa că, atunci când li s-a cerut lepădarea de credință, ei au preferat să moară pentru Hristos. Tăria dragostei lor, învățăturile Sfintei Cecilia și puterea de a îndura toate chinurile la care au fost supuși au adus la credință pe mulți dintre cei ce-i vedeau și ascultau.

După moartea mucenicească a celor doi frați, eparhul cetății a trimis și după Cecilia s-o omoare. Iar în casa în care i se pregătea moartea și în care a fost chinuită în foc, ea a făcut biserică lui Hristos și a pregătit alte sute de suflete să primească botezul.

Astfel și-a dat viața Cecilia în mâinile Domnului, soție și fecioară.