Părintele Constantin Romanescu s-a născut la 11 ianuarie 1895 în Deleni, județul Iași. A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1917).

La 21 noiembrie 1918 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Maxut, județul Iași. A fost secretar al Protopopiatului Hârlău (1927-1928, 1935-1940 și 1951-1952) și președintele Consistoriului Protopopesc Hârlău (1927-1929).

A luptat în Războiul de Reîntregire ca soldat în Compania nr. 4 sanitară. Pentru faptele sale din război a fost decorat cu „Crucea Serviciul Credincios, clasa I” și „Crucea Meritul Sanitar”.

În noaptea de 15 spre 16 august 1952 a fost arestat de Securitate pentru calitatea de „fost conducător PNL”. Prin Decizia MSS nr. 1016/1952 a fost trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 60 luni. A cunoscut Centrul de Triere București de la Văcărești și penitenciarele de la Galați (1953) și Lugoj (martie 1954). La 7 iulie 1954 a fost eliberat. A revenit la parohie.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 134)