Părintele Dan Danielescu s-a născut la 21 decembrie 1902 în localitatea Fărcașa, județul Neamț. A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costache” (1925).

La 8 noiembrie 1927 a fost hirotonit preot de către Arhiereul-vicar Grigorie Leu, pe seama Parohiei Totoiești, comuna Tupilați, județul Neamț. La 1 iunie 1930 s-a transferat la Parohia Ciumulești, comuna Vadu Moldovei, județul Suceava, iar de la 1 decembrie 1935 pe postul doi de la Parohia Gârcina, județul Neamț. Între 1931-1932 și în 1934 a ocupat un post de consilier județean.

La 30 august 1947, jandarmeria îi face o percheziție domiciliară și îi găsește o armă militară sovietică, 136 cartușe, o magazie de la o altă armă și un butoiaș de la un pistol. Părintele era spitalizat și nu știa de legea privind deținerea de armament recent adoptată. De asemenea, era arătat că, „față de mai mulți funcționari, a avut o atitudine necuviincioasă față de portretul mareșalului Iosif V. Stalin ce atârna pe perete în localul Ocolului Silvic Gârcina”.

La 10 iunie 1949 a fost arestat. La proces, prin proba cu martori, părintele Danielescu a demonstrat că arma și muniția fuseseră lăsate în păstrare de către un ofițer sovietic pe care îl găzduise. Prin Sentința penală nr. 2691 din 1 octombrie 1948 a Tribunalului Neamț, decizia penală din iunie 1948 a fost casată. Totuși, părintele Danielescu a fost chemat din nou în justiție. Prin Sentința nr. 558 din 26 februarie 1949 a Tribunalului județean Neamț, a fost condamnat la un an închisoare, pentru „deținere de armament militar”, și la 6 luni închisoare corecțională, pentru deținere de „munițiuni fără nici o formă legală”.

A fost eliberat la 1 martie 1951 din penitenciarul Aiud, timp de trei luni fiind deținut administrativ. Pentru că parohia sa fusese ocupată prin numirea altui preot, părintele Danielescu a primit în suplinire Parohia Cuejdiu din aceeași comună, până la reglementarea situației sale în consistoriu. Prin Hotărârea nr. 5 din 29 martie 1951 a Consistoriului Eparhial din Roman (între timp Parohia Gârcina trecuse în Eparhia Romanului și Hușilor), părintele Danielescu a fost pedepsit cu „transferul”.

De la 1 decembrie 1951 s-a transferat la filia Negrițești a Parohiei Podoleni II din Eparhia Romanului și Hușilor. La 28 noiembrie 1952 a revenit în Eparhia Iașilor și Sucevei, pe postul II al Parohiei Gârcina. În anul următor, este numit la Parohia Borniș, comuna Dragomirești, județul Neamț, în 1957 la Grivița, comuna Cordăreni, județul Botoșani, în 1959 la Bârgăuani, județul Neamț, în 1961 la Sărata, comuna Dobreni, județul Neamț, în 1965 la Săvinești, filia Brășăuți (azi în comuna Dumbrava Roșie, județul Neamț), iar în 1970 la Turturești, comuna Girov, județul Neamț.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 59-60)