Părintele Mălinescu Dumitru s-a născut la 24 noiembrie 1911 în Brătușeni (azi, raionul Edineț), absolvent al Seminarului Teologic de la Edineț (7 ani), Bălți (1 an) și „Veniamin Costache” de la Iași (1931).

La 3 mai 1934 a fost hirotonit diacon de către Episcopul Visarion Puiu al Hotinului, pe seama Parohiei Bădiceni (azi, în raionul Soroca), după ce o vreme fusese cântăreț. Între 1937-1940 a fost profesor la liceul particular din Fălești. În 1940 se refugiază la Sighișoara, în 1941 revine la Fălești, iar în 1944 se refugiază din nou și este numit diacon la Parohia „Sfântul Nicolae” - Socola din Iași.

La 1 iulie 1959 a fost arestat alături de clericii Vasile Lazăr și Ion Herea. Totul a pornit de la sărbătorirea onomasticii preotului Ion Herea din ianuarie 1957, la care au participat mai mulți clerici, rude și apropiați. Nu știm cui a aparținut denunțul fatal de la Securitate, dar organele de represiune au etichetat ca legionar cântecul „Ștefan-Vodă al Moldovei”, interpretat de unii comeseni, și dușmănoase comentariile făcute pe marginea situației religioase din Basarabia ocupată de sovietici.

Ancheta de la Securitate a fost extrem de sumară, interogatoriile consemnate având numai câteva pagini. Pentru o încadrare la infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, anchetatorii au adăugat corpuri delicte care constau în diferite numere ale Revistelor „Biserica Ortodoxă Română” și „Mitropolia Moldovei” sau diferite cărți, precum „Nostalgia paradisului”, scrisă de Nichifor Crainic, găsite la percheziție.

Prin decizia din 27 noiembrie 1959 a Tribunalului Militar Iași, lotul de cinci inculpați, în care figura Dumitru Mălinescu, a fost retrimis pentru cercetare. La proces, toți inculpații retractaseră cele afirmate în ancheta Securității, depoziții care au fost reiterate la următoarea trimitere în instanță.

Dumitru Mălinescu a fost disjuns din lot și eliberat la 29 aprilie 1960 din penitenciarul Iași. La 1 mai 1960, a revenit la parohie. La 5 noiembrie 1961, a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Fundu Herța, județul Botoșani. În iunie 1964 a făcut cerere de transfer la Parohia Zaharna de lângă Iași, iar în 1969 a ajuns la Parohia Onești, lângă Hârlău.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 112-113)