Părintele Ion Herea s-a născut la 9 mai 1908 în Poiana Cârnului, comuna Pocreaca, județul Iași. A urmat Seminarul teologic „Veniamin Costache” din Iași (1930), Facultatea de Teologie din Cernăuți (1934) și doi ani de studii de Drept.

La 15 iulie 1934 a fost hirotonit preot de Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei pe seama Parohiei Osoi, județul Iași. Aici a ridicat casa parohială și a reparat biserica din filia Chiperești. În 1947, se transferă la Parohia „Ziua Crucii”, județul Iași, și este numit protoiereu de Bucium, până în 1949.

La 1 iulie 1959 este arestat, împreună cu alți doi clerici ieșeni, Vasile Lazăr și Dumitru Mălinescu. Totul a pornit de la petrecerea de onomastică a preotului Ion Herea din ianuarie 1957, la care au participat mai mulți clerici, rude și apropiați. Nu știm cui a aparținut denunțul fatal de la Securitate, dar organele de represiune au considerat legionar cântecul „Ștefan-Vodă al Moldovei”, interpretat de unii comeseni, și dușmănoase comentariile făcute pe marginea situației religioase din Basarabia ocupată de sovietici. Ancheta de la Securitate a fost extrem de sumară, interogatoriile consemnate având numai câteva pagini. Pentru o încadrare la infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”, anchetatorii au adăugat corpuri delicte care constau în diferite numere ale Revistelor „Biserica Ortodoxă Română” și „Mitropolia Moldovei”, sau cărți, precum „Nostalgia paradisului”, scrisă de Nichifor Crainic, găsite la percheziție.

Prin Decizia din 27 noiembrie 1959 a Tribunalului Militar Iași, lotul de cinci inculpați, în care figura preotul Herea, a fost retrimis pentru cercetare. La proces, toți inculpații retractaseră cele afirmate în ancheta Securității, depoziții care au fost reiterate la următoarea trimitere în instanță. Prin Sentința nr. 272 din 13 mai 1960, Tribunalul Militar Iași l-a condamnat pe Ion Herea la 5 ani închisoare corecțională pentru delictul de „uneltire contra ordinii sociale”.

A cunoscut penitenciarele de la Jilava (decembrie 1960) și Botoșani (februarie și mai 1961). În aprilie 1962, Ion Herea a fost trimis la Văcărești pentru un tratament medical, apoi a revenit la Botoșani.

A fost eliberat la 28 iunie 1964 din penitenciarul Botoșani. La 17 iulie 1964, prin decizia Permanenței Consiliului Eparhial a fost numit provizoriu la Parohia Țigănași, iar în 1973 s-a transferat la Parohia Rediu, ambele în județul Iași.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 88-89)