Părintele Gheorghe Tuleașcă – Mărturisitor în temnițele comuniste

În urma acuzațiilor din anchetă, prin Sentința nr. 293 din 24 mai 1960 a Tribunalului Militar Iași, părintele Tuleașcă a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Suceava, Botoșani (aprilie 1960), Jilava (septembrie 1960) și Aiud (septembrie 1960).

Părintele Gheorghe Tuleașcă s-a născut la 9 aprilie 1903 într-o familie oameni simpli din localitatea Vănători, la umbra mănăstirii voievodale Neamț. A urmat Seminarul teologic „Veniamin Costache” din Iași (1924), Școala Normală din Piatra Neamț (1925), apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava (1945). După absolvirea școlii normale, a fost învățător la Bristea, județul Neamț. La 14 noiembrie 1926 a fost hirotonit preot de către Arhiereul vicar Grigorie Leu Botoșăneanul, pe seama parohiei Probota, fosta mănăstire voievodală ctitorită de Petru Rareș. Pentru a putea sluji în lăcașul de cult voievodal, în anii `30, cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice, preotul Tuleașcă inițiază lucrări de reparații la acoperiș, ferestre și turnul clopotniță. Din dosarul penal pe care l-am consultat nu reies alte date biografice, în afara celor legate de perioada detenției. Va fi fost unul dintre intelectualii de seamă ai localității în care slujea. Mai știm că, în anii 1937-1938 a fost șicanat de organele de jandarmerie care îl suspectau pe nedrept de activitate legionară clandestină. De altfel, în anul interzicerii partidelor politice, jandarmii au dovedit atâta exces de zel, încât l-au reținut pe părintele Tuleașcă. Intervenția prezbiterei la comandantul de jandarmi a făcut posibilă eliberarea părintelui.

După 1945, inevitabil, intră în atenția organelor de represiune comuniste. Arestarea lui se consumă în ziua de 22 septembrie 1959, când este trimis în ancheta Securității din Botoșani, apoi din 15 decembrie la Suceava. Este anchetat după binecunoscutul scenariu ideologic al Securității de la sfârșitul anilor `50: aparență legionară și conspirație la adresa regimului „democrat-popular”, mai ales prin instigare împotriva colectivizării agriculturii. În primul rând este acuzat că, în timpul guvernării național-legionare, ar fi făcut parte din Mișcarea legionară cu funcția de șef de garnizoană. Părintele Tuleașcă respinge această acuzație. Mai apoi, anchetatorii îl acuză că ar fi continuat activitatea legionară în formă clandestină și că ar fi făcut instructaj ideologic după 23 august 1944 împotriva regimului politic instalat cu ajutor sovietic, conform ordonanței de învinuire: „A desfășurat activitate legionară, instruind pe șefii de cuiburi [...], spunându-le să nu înceteze activitatea legionară pentru că, în curând, legionarii ar veni la conducere și i-ar distruge pe comuniști. [...] În discuțiile pe care le-a purtat cu cetățenii din comuna Probota a afirmat, printre altele, că oamenii nu trebuie să se înscrie în partidul comunist, întrucât în curând comuniștii ar fi spânzurați și că ar trebui să mai rămână oameni în afara partidului cu care el să lupte împotriva comuniștilor”. Totodată este acuzat de instigare împotriva „procesului de socializare a agriculturii”: „În predicile pe care le-a ținut cu ocazia slujbelor religioase de la biserică s-a pronunțat împotriva cooperativizării agriculturii, îndemnând cetățenii să fie uniți și să nu-și piardă credința și pământul”. În realitate, Securitatea îl considera pe părintele Tuleașcă principalul vinovat pentru eșuarea procesului de colectivizare în localitate după ce, în nenumărate rânduri, fusese semnalat că „desfășoară o vastă campanie de răspândire a misticismului religios”. În urma acuzațiilor din anchetă, prin Sentința nr. 293 din 24 mai 1960 a Tribunalului Militar Iași, părintele Tuleașcă a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. A cunoscut închisorile de la Suceava, Botoșani (aprilie 1960), Jilava (septembrie 1960) și Aiud (septembrie 1960). La 25 iunie 1964 a fost eliberat din penitenciarul Aiud. La 17 iulie 1964, prin hotărârea Permanenței Consiliului Eparhial din Iași este reintegrat în slujire, cu titlul provizoriu, apoi definitiv din 14 august același an, la Parohia Slobozia-Ciurei, județul Iași.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici din Eparhia Sucevei şi Rădăuţilor în închisorile comuniste (1945-1964), 2018)

De la același autor

Ultimele din categorie