Părintele Ioan Buhaciuc s-a născut la 7 ianuarie 1901 în Copalău, județul Botoșani. A urmat Școala Normală din Botoșani, Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Teologie din București (1927).

La 8 iulie 1928 a fost hirotonit diacon de către Episcopul Nicodim Munteanu la Mănăstirea Neamț. Slujește la Biserica „Uspenia” din Botoșani. În 1932 este hirotonit preot pe seama Bisericii „Sfântul Spiridon” din Iași. Între mai 1945 - martie 1946 este Protoiereu de Botoșani. În perioada interbelică este simpatizant al PNȚ, iar după 1944 vicepreședinte al Partidului Țărănesc - Anton Alexandrescu.

La 15 august 1949 este arestat de Securitate. Prin Sentința nr. 237 din 11 martie 1950 a Tribunalului Militar Iași este condamnat la 6 luni de închisoare corecțională pentru delictul de „favorizare a infractorului”, încadrarea inițială fiind „crimă de favorizare a infractorului”. La 25 mai 1951 a fost condamnat de Consistoriul Eparhial Iași la o pedeapsă echivalentă cu perioada detenției.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 45)