Părintele Ioan (Iancu) Grigoraș s-a născut la 18 octombrie 1899. A urmat Gimnaziul „Ștefan cel Mare” din Iași, Seminarul Teologic „Veniamin Costache” și Facultatea de Fizică-Chimie și Chimie tehnologică (1922-1924). A fost secretar și suplinitor la Seminarul Teologic din Huși (1922-1924).

La 3 iulie 1925 a primit darul preoției din mâinile Arhiereului-vicar Grigorie Leu, pe seama Parohiei Ciurbești, județul Iași. În 1929 se transferă la Parohia Borșa, județul Iași.

La 13 septembrie 1938 este arestat pe „chestiuni politice”, apoi primește un domiciliu forțat, până în decembrie 1938.

În 1941 este internat în lagărul din Târgu Jiu, deoarece ar fi luat apărarea evreilor de la Bivolari maltratați de către cărăuși și săteni, fiind chiar amenințat cu împușcarea în timpul slujbei ce o săvârșea în biserică. Pentru gestul său umanitar, preotul Grigoraș a fost acuzat de „fals naționalism” și de „legături secrete cu Moscova”.

La 27 decembrie 1949 a fost condamnat la 3 luni închisoare corecțională, pentru „amenințare”.

Deși era considerat un bun slujitor, începând cu data de 1 martie 1952 a fost scos de la buget de autoritățile comuniste în baza prevederilor din Legea cultelor. În 1955 a fost anchetat pentru că „nu ține legătura cu Sfatul Popular și că nu încurajează în procesul de strângere a cotelor”. A reprimit salariul abia de la 1 iunie 1955.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 82)