Părintele Ioan Ionescu – Mărturisitor în temnițele comuniste

Pentru calitatea de „fost conducător PNL”, prin Decizia MAI nr. 1017/1952 a fost arestat și trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 36 luni.

Părintele Ioan Ionescu s-a născut la 29 octombrie 1888 în familia preotului Ioan Ionescu din Vorniceni, județul Botoșani.

A urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1907), Facultatea de Teologie din București (1912) și un an de studii la Facultatea de Litere și Filozofie din Iași (1915-1916).

La 23 martie 1914 a fost hirotonit diacon pe seama Bisericii „Sfântul Spiridon” din Iași. La 29 iunie 1918 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Belcești, județul Iași. Aici a construit o casă parohială, a reparat și pictat biserica parohială, a ridicat clădirea unui gimnaziu unde, mai apoi, a fost profesor și director. Între 1919-1928 a fost profesor la Școala de Agricultură din Belcești, iar între 1927-1931 a ocupat postul de protopop al Protoieriei Circumscripției II Iași. În 1934, se transferă la Parohia „Sfânta Treime” din Iași. Aici a reparat biserica și a construit o casă parohială.

La 15 august 1952 a fost arestat de Securitate. Pentru calitatea de „fost conducător PNL”, prin Decizia MAI nr. 1017/1952 a fost arestat și trimis în detenție administrativă pe o perioadă de 36 luni. A cunoscut Centrul de Triere București.

A fost eliberat la 3 februarie 1953. După eliberare s-a întors în parohie, la presiunile autorităților comuniste fiind marginalizat (locuia într-o singură cameră din casa parohială pe care o construise).

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 93-94)

De la același autor

Ultimele din categorie