Părintele Nicanor (Nicolae) Racu s-a născut la 5 octombrie 1897 la Ștefănești, județul Botoșani.

De tânăr a intrat în Mănăstirea Vorona, dar a fost tuns în monahism la 28 iulie 1928, în Mănăstirea Balaciu, județul Ialomița. La 14 octombrie 1928 a devenit ierodiacon, un an mai târziu slujind la Catedrala Episcopală din Constanța. La 28 iunie 1931 a primit darul preoției pe seama Mănăstirii Balaciu. Ulterior, va ajunge la Schitul Cozancea.

La 14 august 1948 este arestat de Securitate. Prin Sentința nr. 1372 din 28 decembrie 1951 a Tribunalului Militar Iași, a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională pentru „deținere ilegală de armament”. La 21 mai 1951 a fost eliberat din penitenciarul Iași.

Revine în Schitul Cozancea cu domiciliu obligatoriu, chiar și după transformarea așezământului în chinovie de maici. În 1957 a viețuit la Schitul Lacuri, de lângă Hârlău. În 1959 este nevoit să părăsească viața monahală, mergând în satul natal.

În decembrie 1965 este reintegrat de către Mitropolitul Iustin Moisescu în slujirea altarului la Parohia Miclăușeni, județul Iași.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, p. 133)