Părintele Petru Suditu s-a născut la 26 iulie 1903 în Hârlău, județul Iași. A absolvit Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1924).

La 21 noiembrie 1924 a fost hirotonit preot de către Episcopul Nicodim Munteanu la Mănăstirea Neamț, pe seama Parohiei Bivol, județul Botoșani. În martie 1944 s-a refugiat la Sturzeni (astăzi, înglobat satului Dragodănești, comuna Cândești), județul Dâmbovița, unde a slujit până în noiembrie același an, când s-a întors în parohia sa.

Având statutul de chiabur pentru deținerea unei suprafețe agricole de 21 ha de teren agricol, preotul Suditu a fost acuzat de către reprezentanții autorităților comuniste locale că nu ar fi predat la timp cantitatea de păioase pe anul 1951. Chiar dacă avea o familie numeroasă și recolta nu acoperise cota agricolă impusă de autorități, preotul Suditu a fost nevoit să achiziționeze grâu pentru a-l preda statului dar, depășind termenul legal pe care legislația îl prevedea, cu scopul de a descuraja si înrobi pe țăranul român refractar la procesul de colectivizare. Din acest motiv, a fost considerat „dușman al clasei muncitoare care luptă pentru o viață mai bună, pentru toți cei ce muncesc”.

La 1 iunie 1952 a fost arestat apoi, prin Sentința penală nr. 199 din 11 februarie 1952 a Tribunalului Dorohoi condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru delictul de „sabotaj agricol”.

La 18 aprilie 1953 a fost eliberat de la Formațiunea 0893 Constanța. A fost pedepsit de către Consistoriul Eparhial din Iași cu un an oprire de la săvârșirea celor sfinte, cu suspendare. A revenit la parohie.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 139-140)