Părintele Ștefan Vlad s-a născut la 24 decembrie 1916, în Hangu județul Neamț. A urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași (1936) și Facultatea de Teologie din Cernăuți, finalizată la Chișinău (1940). După 1939 a fost cântăreț bisericesc în Parohia Coroi, județul Neamț.

La 30 octombrie 1941 a fost hirotonit preot de către Mitropolitul Tit Simedrea al Bucovinei în Catedrala din Cernăuți, pe seama Parohiei Ocna-Mărtinești, județul Cernăuți. În martie 1944 se refugiază, slujind la Parohia Boboteni, iar în octombrie 1945 este numit la Parohia Izvorul Alb, comuna Buhalnița, ambele în județul Neamț.

La 10 iunie 1959 a fost arestat de Securitate. Prin Sentința nr. 2967 din 29 octombrie 1959 a Tribunalului Popular Raional Piatra Neamț, a fost condamnat la 2 ani închisoare corecțională, pe baza art. 536-1 CP combinat cu art. 236 lit. D CP combinat cu art. 157 CP. Ulterior, prin Sentința nr. 353/1960 a Tribunalului Bacău, a fost condamnat la 7 ani închisoare corecțională pentru „furt din avutul obștesc”. Pedeapsa era nedreaptă, deoarece se considera că, în contextul strămutării satului în care locuia – pentru construirea barajului de la Bicaz, preotul Vlad a primit despăgubiri pentru o casă parohială construită din banii săi pe terenul parohiei, care i-au fost imputați ca însușire necuvenită și înșelăciune. A fost eliberat la 15 mai 1966 din penitenciarul Bacău.

În martie 1967 a revenit în preoție la Parohia Boboteni. Ulterior, s-a transferat la Parohia „Sfinții Împărați”, iar din martie 1971 la Parohia „Sfinții Apostoli” - Audia, ambele din localitatea Hangu, județul Neamț.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 163-164)