Părintele Varahil (Teodor) Moraru s-a născut la 25 februarie 1913, în localitatea Neagra Șarului, județul Suceava. A urmat Academia de Arte Frumoase din Iași.

La 26 noiembrie 1936 a fost tuns în monahism pe seama Mănăstirii Durău. La 17 decembrie 1936 a fost hirotonit ierodiacon de către Arhiereul-vicar Ilarion Mircea Băcăoanul, iar la 14 septembrie 1938 ieromonah de către Arhiereul-vicar Valerie Moglan. La 2 iunie 1944 și 20 aprilie 1945 a primit rangurile de protosinghel, respectiv arhimandrit. Între 1941-1946 a fost mare ecleziarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, iar între 1946-1948, stareț al Mănăstirii Durău.

Pentru implicare în grupul de rezistență „Gărzile lui Decebal”, la 5 septembrie 1949 a fost arestat de Securitate. În august 1949 a aflat de existența organizației anticomuniste de la monahul Gămălău, motiv pentru care Securitatea l-a considerat recrutat ca membru.

Prin Sentința nr. 778 din octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru „crima de nedenunțare” (Legea nr. 199/1950).

După eliberare, a fost chemat în Consistoriul monahal iar, prin decizia din 31 octombrie 1951, a primit pedeapsa „transferării” la Mănăstirea Neamț. Între 1952-1954 a fost profesor de pictură, sculptură și artă decorativă la Seminarul monahal de pe lângă Mănăstirea Neamț. A pictat biserica din Pipirig, celebra „Catedrală a munților”, alături de Sofian Boghiu, în frunte cu profesorul Dimitriu Nicolaș.

În 1980 era paroh la Izvorul Mureșului, județul Harghita.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 115-116)