Părintele Vasile Hrușcă a fost preot la Parohia Corni, apoi la Hulub, ambele în județul Botoșani. La 1 iulie 1951 a fost pensionat forțat, deoarece nu a acceptat să se transfere la o altă parohie.

Prin Decizia penală nr. 644 din 5 aprilie 1951 a Tribunalului Botoșani, a fost condamnat la o lună închisoare corecțională pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 3 din Ordonanța nr. 16/1950 a Comitetului Provizoriu Botoșani, combinat cu art. 2, lit. a din Legea 183/1940.

În realitate, bătrânul preot Hrușcă era condamnat pentru că, în toamna anului 1950, nu a însămânțat o suprafață de 4 ha teren agricol cu grâu. Terenul era al parohiei în care el slujea și urma să fie predat autorităților locale, dar după însămânțare.

În 1953, autoritățile bisericești l-au îmbisericit din nou pe preotul Hrușcă la Parohia Hulub, dar autoritățile locale s-au opus, deoarece îl acuzau de „atitudine dușmănoasă”, totodată fiind bătut de către secretarul organizației de partid.

(Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Adrian Nicolae Petcu, Clerici şi mireni mărturisitori din Arhiepiscopia Iaşilor, în închisorile comuniste (1945-1964), Editura Doxologia, Iași, 2017, pp. 89-90)