Eram copil. În anii 80. Și din Prahova, din zona Mănăstirii Crasna, din zona Mănăstirii Zamfira, se formau coloane de oameni care mergeau către Sfânta Cuvioasă Parascheva în octombrie. Și într-un octombrie frumos, aveam 11-12 ani, am plecat în coloană, cu mai multe mașini. Dar era mare pericol să ne oprească poliția, că formam grupuri. La Buzău, erau un borcan de miliție și face semn să oprim. Zece mașini, una după alta, cu canistre, se mergea greu. Și momentul în care milițianul ne oprește, noi toți am încremenit, că urma control și era problemă. Și în momentul în care coboară șoferul, nea Vasile îl chema, îi zice milițianului: „Hristos a Înviat, frate!”. Atunci, milițianul a zis: „Mergeți, mergeți”. Acolo am simțit că a fost primul semn al Sfintei, că Sfânta ne-a scos din acea încurcătură. Am simțit lucrarea Sfintei încă de acolo. Și-apoi, am plecat către Iași. Iașul în octombrie este un centru în care fiecare creștin ortodox își dorește să fie, ceea ce este extraordinar! Și-mi spunea bunicul pe drum: „Vezi? Sfânta e vie”. Și tot repeta: „Sfânta e vie”. Și eu, copil fiind, eram curios, cum adică Sfânta e vie. Și, când am ajuns, era, tot așa, o coadă mare. Însă îmi amintesc cu așa de mult drag, că atunci când am ajuns, după multa coadă, și am atins racla Sfintei, am simțit mâna caldă. Și am auzit înlăuntrul sufletului meu: „Sunt vie, Vasilică, sunt vie”. Parcă Sfânta mi-a vorbit: „Sunt vie, iată-mă!” și am simțit bucuria prezenței Sfintei în inima mea. Toate zilele alea săltam de bucurie, copil fiind. Imediat după aceea am mers la mănăstirea Sihăstria și a fost o mare bucurie în sufletul nostru. 

Vă spun tuturor: Sfânta e vie, fraților! Veniți la Iași! Iașul este „capitala ortodoxiei” la început de octombrie, cum Bucureștiul este „capitala ortodoxiei” la final de octombrie și uite așa se înfrățesc Iașul și Bucureștiul. Patriarhul Daniel a fost întâi Mitropolit și ceea ce a făcut la Iași a desăvârșit la București și este o legătură vie între Mitropoliții de aici și ceea ce se întâmplă în viața Bisericii. 

Dăm slavă lui Dumnezeu că simțim căldura Sfintei care face minuni cu fiecare dintre noi! Eu am simțit că Sfânta are un fel de „touch” personal cu fiecare om care vine. Asta am simțit când eram copil și asta simt de fiecare dată când ajung la Iași. Încă de când te apropii de Iași, simți vibrația prezenței Sfintei. Și am mai simțit prezența Sfintei în pustiul Iordanului, unde a trăit. Dragii mei, ca să ajungi la sfințenie, trebuie pocăință multă, trebuie plâns, lacrimi și rugăciune cu durere – așa cum bunul meu coleg și frate, Nicolae Dima, a făcut pentru copila lui. El a vorbit la un moment dat într-un material pe you tube despre rugăciunea cu durere, și, la numai o lună, a apărut durerea în viața lui și dintr-o dată viața lui s-a schimbat. Poate că ar fi bine să ne rugăm cu durere fără să fie nevoie neapărat de un necaz. Sigur, necazul acela a schimbat viețile multor oameni, că așa are Dumnezeu planurile Lui. Dar în viața noastră, când ne apropiem de Sfânta Parascheva, ar trebui să-i spunem: „Sfântă, așa cum tu L-ai iubit pe Dumnezeu mai mult decât orice și te-ai dus în pustie, să mănânci și să bei rar, să trăiești în asceză și să-L iubești pe Dumnezeu mai presus de lucrurile acestei lumi, așa ajută-mă și pe mine să pun mai în spate valorile lumii ăsteia trecătoare și să-L pun pe Dumnezeu pe primul plan”. Dumnezeu a încălzit inima sfintei, și Sfânta a devenit fierbinte pentru noi toți. Haideți la Iași! Aici veți găsi iubire, veți găsi pace... 

Tot orașul ăsta este plin de sfințenia Sfintei, pentru că ea iubește orașul ăsta și românii, pentru că au lăsat deoparte alte lucruri și iată-i la coadă la Sfânta, stând câte 20 de ore. Câtă bucurie este când vezi așa ceva! De ce spun asta? Pentru că mulți au râs. Dar când a murit regina Elisabeta și stăteau englezii câte 25 de ore să ajungă la Buckingham, mă întrebam: „Fraților, mai râdeți acum?” Iată că englezul, de dragul unei doamne distinse care a însemnat ceva pentru istoria poporului britanic, a stat 20 de ore în frig. 

Dar românul? El stă pentru har, pentru mai mult decât britanicii... Așa că dragii mei, osteneala, sudoarea frunții, sandvișul, ceaiul, dragostea tinerilor din Iași care aduc ceai la oameni... Păi asta este o vibrație unică, fraților, care ne încarcă, pentru că ne hrănim unii pe alții, ne iubim unii pe alții, înainte de a ne cunoaște efectiv. Asta este ortodoxia, căldura dragostei dintre noi! Ne iubim și ne îmbrățișăm pentru că Hristos ne-a iubit întâi. Și dacă L-au prigonit pe El, ne vor prigoni și pe noi. O să ducem și crucea asta, pentru că știm că la capăt este bucuria întâlnirii cu el. Haideți la Iași, în „capitala ortodoxiei”, unde ne așteaptă căldura Sfintei, mâna ei caldă... Vorbiți cu ea, pentru că vă ascultă și mijlocește la Dumnezeu pentru voi. Pace și bucurie de la Iași!