Născut la 10 iulie 1951, în satul Deal, comuna Câlnic, județul Alba, în familia lui Nicolae și a Elenei Cioca, fiind cel mai mare dintre cei trei copii. Școala generală a urmat-o în satul natal. Tatăl său cânta în strana bisericii, iar tânărul Visarion având o voce deosebită, își îndreaptă pașii, înscrindu-se în anul 1966, la Seminarul Teologic din Cluj-Napoca, pe care l-a absolvit în anul 1971. În același an s-a înscris la Institutul Teologic de grad Universitar din București, devenind Licențiat în Teologie în 1975, cu tema ,,Desăvârșirea morală” sub îndrumarea vestitului teolog al Ortodoxiei Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloaie. S-a înscris la şcoala de ofiţeri de rezervă de la Turda, unde a luat contact cu patima vieţii lui: tunurile. „Antagonismul dintre religie şi ateismul armatei comuniste m-au făcut să revin la preoţie”, mărturiseste pr. Visarion Cioca. Se căsătorește, având trei copii.

La data de 4 martie 1977, primește harul preoției prin punerea mânilor de către Preasfințitul Emilian Birdaș, episcop de Alba Iulia, numit fiind preot paroh pe seama parohiei Noșlac, judetul Alba.[1] Dragostea de Dumnezeu şi pasiunea pentru armată le-a moştenit din familie. A crescut în respectul celor sfinte şi a uniformei militare, motiv care îl determină să se împartă între slujire și pregătirea militară, înscrindu-se la Academia de Înalte Studii Militare București (1996-1998).

Parohia Cecălaca, la care a fost numit, avea în componență doar 39 de familii, aproximativ 60 de suflete, iar credincioșii și-au manifestat toată dragostea de care au putut da dovadă, punând umăr la umăr, alături de părintele paroh, și reușind să ridice locașul de închinare, să-l împodobească cu o frumoasă pictură în tehnica frescă și să-l pregătească pentru târnosire. Sfințirea a avut loc la 24 octombrie 2013 săvârșită de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu. Pentru activitatea desfășurată în această modestă parohie, ce supravețuiește datorită activității preotului Visarion, i se acordă rangul de „Iconom Stavrofor”.

Ridică biserica pe care o pune la dispoziţia Brigăzii 6 de Vânători de Munte din Alba Iulia. După Revoluţie şi-a asumat şi rolul de lider mirean al comunităţii, devenind primarul comunei. Din 1990 până în 1996, i-a îndrumat pe sătenii din Noşlac şi „din biserică şi din primărie”. „Dintotdeauna preoţii făceau parte din sfatul ţării. Acum de ce nu mai pot să o facă? Preotul crede oricui, şi celui bogat şi celui sărac şi aduce credinţa în actul de conducere… Tocmai asta lipseşte acum acestei ţări, deoarece corupţia ţine de lipsa de credinţă”, menționa părintele.

Face parte din prima promoţie de preoţi militari de după război şi este posesorul primei diplome înmânate în România după 1945. Primeşte învestitura oficială din mâinile ministrului Tinca şi ale Patriarhului Teoctist, după care îşi începe mult aşteptata carieră de duhovnic al oştirii, la Corpul 6 Armată din Târgu Mureş. Aici devine imediat un personaj central al vieţii militarilor, fiind iniațitorul uniformei preoțești militare. În curtea Comandamentului face o troiţă din lemn pe care o sculptează cu mâinile lui şi o împrejmuieşte cu capete de obuze dezafectate. Aici începe un alt capitol interesant în viaţa preotului militar. Descoperă plăcerea de a confecţiona obiecte bisericeşti din piese de armament. Din mâinile lui ies candelabre făcute din cartuşe de mitralieră, sfeşnice din proiectile de AG, suporturi de lumânări din grenade şi multe alte lucruri de mare mirare pentru credincioşii ce trec pragul lăcaşurilor în care slujeşte părintele Visarion Cioca.

„Să trăiți, Hristos a Inviat!”

„În mijlocul acestui tumult, îl distingem cu uşurinţă pe omul nostru: preotul militar, îmbrăcat într-o sutană kaki, simplă, dar impunătoare. E ca un magnet. În jurul lui se adu­­nă ciorchine uniformele de camuflaj ale mi­litarilor, atraşi de personalitatea debordan­tă a prelatului. Îi ştie pe toţi după nume sau po­recle, le cunoaşte calităţile şi faptele, ştie greutăţile fiecăruia, de la ultimul soldat la comandant. Aşa că trece printre ei „binecu­vân­tându-l” pe fiecare cu cîte o vorbă de duh, o pildă haioasă, o poantă cu veşnicul Bulă. Nu par a fi scoase din scripturi pildele părintelui Cioca, ci mai degrabă dintr-un îndrumar original al vieţii cazone, adunat cu mult umor într-o viaţă de om debordînd de energie şi originalitate. Şi pe noi ne întâmpină cu un salut aiuritor: „Să trăiţi, Hristos a înviat!”. Răspundem conform uzanţelor, de-abia stăpânindu-ne un zâmbet. Apoi suntem luaţi în primire de vulcanicul personaj care acceptă fără rezerve să ne împărtăşeas­că taina unui destin ieşit din comun, dominat de pasiunea arzătoare pentru Dumne­zeu şi pentru uniforma militară.”[2]

Slujba de prohodire a vrednicului de pomenire părintele Visarion a fost oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Irineu, însoțit de protopopul de Aiud și Luduș, alături de un numeros sobor de 30 preoți, în ziua de luni, 13 ianuarie, în biserica parohială din localitatea Noșlac, menționând că „viața noastră omenească este asemenea unei candele care arde continuu, candela înseamnă Hristos. Viața noastră înseamnă drumul spre candelă atât timp cât avem ulei în candelă, acesta este drumul vieții noastre, până când candela este aprinsă îl putem găsi pe Hristos. În momentul stingerii candelei că s-a încheiat viața noastră și pe Hristos nu-l mai găsim în această viață, ci dincolo. „Pregătește-te de întâlnirea cu Hristos!”.

Preacucernicul părinte protopop de Aiud a evidențiat activitatea  părintelui Visarion, care s-a implicat trup şi suflet în activitatea pastoral-misionară, administrativ-gospodărească şi, ajutat de credincioşii săi, a reuşit să realizeze lucruri deosebite în parohia încredinţată spre păstorire. A reușit a fi „lumina lumii şi sarea pământului” (Matei 5, 13-14), pildă făcându-se tuturor, aceasta a fost misiunea şi credinţa sa.

Referitor la activitatea desfășurată ca preot militar, domnul general în rezervă Gheorghe Pop, de la Unitatea 2 tancuri, din Târgu Mureș, menționează: „Cu elanul preotului militar prin propia sa muncă și ajutorul ofițerilor, a sponsorilor a ridicat capela militară „Sfântul Mucenic Gheorghe” din Corpul 6 Armată „Avrem Iancu”, Garnizoana Militară Târgu Mureș. Am reușit să transform unealta morţii în unealta păcii şi a Domnului”.

Cu data de  1 iulie 2017 se pensionează, dar continuă activitatea preoțească, în slujire și misiune. Părintele Visarion, adormit în Domnul, rămâne pentru posteritate un pilduitor slujitor al altarului și al armatei. Preot de o valoroasă structură sufletească, lasă în urma sa regrete eterne, iar noi ne rugăm ca Cel Atotputernic să dăruiască slujitorului Său, preot Visarion Cioca, cununa cea nevestejită a vieţii veşnice. (Pr. Ioan Petru)