...vă rog să deschideţi Sfânta Evanghelie de la Matei, cap. 6, vers. 9. Acolo găsiţi rugăciunea „Tatăl nostru”, iar mai jos veţi afla scris aceste cuvinte: „Căci de veţi ierta oamenilor greşelile lor şi Tatăl vostru cel ceresc va ierta greşelile voastre, iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru cel ceresc nu vă va ierta greşelile voastre” (14-16). Din cauza aceasta, părinţii din vechime opreau de a rosti rugăciunea „Tatăl nostru” pe cei care ţineau duşmănie şi nu voiau să se împace cu fraţii lor. Aceasta o fac şi unii duhovnici din zilele noastre. De asemenea, se blestemă singuri fară să ştie şi cei cari fac nedreptate, precum şi cei care iubesc răzbunarea şi nu lasă nici un dram nerăsplătit, faţă de cei care îi nedreptăţesc ori îi necăjesc. Aceştia, când citesc Psaltirea se leagă singuri prin cuvintele prooroceşti care glăsuiesc: „Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate întru mâinile mele, de am răsplătit rele celor ce-mi răsplătesc mie (adică celor ce mă asupresc), să gonească dar vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă. Şi să calce în pământ viaţa mea şi slava mea în ţărână s-o aşeze!” (Psalm 6, vers. 3-6).

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 363)