Să nu credeţi că faceţi un bine când le lăsaţi copiilor averi mari. Îi învăţaţi să risipească mai uşor.

Fericitul Părinte Ioil Ianokopulos spunea: „Părinţii, dacă vor să le facă bine copiilor lor, să nu le frământe şi pâinea, ci să le lase numai plămada. Pâinea să şi-o frământe ei înşişi. Abia atunci îşi ajută cu adevărat copiii. Dacă le lasă pâinea de-a gata, şi coaptă şi feliată, uneori unsă şi cu miere, îi învaţă să fie trândavi şi risipitori”.

Să le lase ceva care le poate fi necesar pentru a se urni în viaţă. Să nu le lase averi, pentru că, dacă copiii se obişnuiesc să nu lucreze, vor ajunge să spună: „Bunicul sau bunica cutare să fie pomenit! Slavă Domnului că acum am cu ce trăi, lucrez sau nu lucrez, nu mai contează, sunt asigurat”.

Prin aceasta fac rău copiilor. Să nu le facem, deci, multe bucurii materiale. Căci cei ce se strică, nu sunt numai proprii copii, ci, mai târziu, adesea şi nepoţii. De multe ori, părinţii se lipsesc pe sine de cele necesare pentru a aduna averi, iar copiii, mai apoi, le risipesc. Accentuez acest lucru! Nu oferiţi multe bunuri materiale copiilor. Doar plămadă, ca să aibă ce frământa ei singuri. Să nu le împlinim pretenţiile de prisos, mai ales, nu în detrimentul milosteniei pe care suntem chemaţi s-o facem.

(Arhimandritul Epifanie Theodoropulos, Toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm, Editura Predania, București, 2010, p. 66)