De obicei, evlavia mare a părinţilor are drept consecinţă virtuţile duhovniceşti ale copiilor. Căci mila lui Dumnezeu şi mântuirea se revarsă nu numai asupra dreptului, ci şi asupra întregii case - asupra familiei şi a copiilor lui.

De aceea, pentru părinţi, grija principală va fi dobândirea milei lui Dumnezeu, a ajutorului şi a binecuvântării Lui. Iar aceasta va fi condiţia succesului asupra lucrului îndelungat în lupta pentru mântuirea sufletelor copiilor, ameninţaţi de păcat, împreună cu tot neamul omenesc cel căzut.

Preaînţeleptul Solomon mărturiseşte: „Omul drept umblă pe calea lui fără prihană; fericiţi sunt copiii care vin după el!” (Pilde 20, 7). Iar episcopul Teofan Zăvorâtul scrie în cartea sa „Calea către mântuire”: „Duhul credinţei şi al evlaviei părinţilor trebuie să fie mijloacele cele mai bune în păstrarea, educarea şi întărirea vieţii în har a copiilor”.

(Nikolaj Evgrafovich Pestov, Cum să ne creștem copiii: calea spre desăvârșita bucurie, traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2005, p. 25)