Fiecare din voi, fíe tată, fíe mamă, trebuie să aveţi grijă de minunatele voastre statui, copiii, aşa cum fac pictorii sau sculptorii cu operele lor. Pictorii, de pildă, după ce încep să lucreze la un tablou, îi adaugă în fiecare zi culorile care le trebuie. La fel fac şi sculptorii cu piatra, scot din blocul de piatră ce e de prisos şi adaugă ce lipseşte. Aşa să faceţi şi voi.

Închipuiţi-vă că sunteţi nişte meşteri care lucrează statui şi că statuile sunt copiii voştri. Asupra lor să aveţi concentrată toată atenţia. Sculptaţi aceste minunate opere pentru Dumnezeu. Scoateţi ce e de prisos şi adăugaţi ce lipseşte. În fiecare zi să cercetaţi şi să descoperiţi la copiii voştri câte o nouă calitate, ca s-o sporiţi şi s-o îmbogăţiţi; la fel să faceţi şi cu defectele, cum descoperiţi vreunul, îndepărtaţi-l. Să scoateți din rădăcină mai înainte de toate şi cu cea mai marei băgare de seamă cauza desfrânării.

Iubirea necurată şi neînfrânată tulbură sufletul tinerilor. Mai bine învaţă-l pe copil, înainte de a ajunge s-o cunoască, să fie treaz şi atent, învaţă-l să iasă din orice stare rea spunând rugăciuni şi, înainte de a spune sau de a face ceva, să-şi facă cruce.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinţii şi educarea copiilor, traducere: Ieromonahul Benedict Aghioritul, Editura Agapis, 2010, pp.60-61.)