Părinții transmit copiilor fie durerea vieții, fie bucuria de a trăi
În stare de ebrietate, în stare de mânie, în stare de ceartă, în stare de nemulţumire, în stare de ură, în stare de nefericire, în stare de nebunie am putea spune, ce poate să conceapă o mamă?! O mamă care creşte copilul trebuie să fie echilibrată, să aibă chipul icoanei în inimă, să aibă chipul sfintei cruci în minte, să ştie drumul bisericii, ca să poată pregăti un prunc pentru viaţă.
Sunt o mulţime de otrăvuri perfide care se strecoară în sufletul omului… E vorba de televiziune, de internet…
Ce să mai vorbim de lumea asta a noastră? Când stă mama la televizor câte trei, patru ore, cu copilul la sân şi vizionează toate drăcoveniile, apoi cum o să mai iasă copilul acesta sănătos? O să iasă un om „modificat”, care se inspiră numai din ce vede la televizor.
Educaţia adevărată a copilului nu începe după naşterea copilului, ea se face în concept. Părinţii care trăiesc în adevăr, care iau fiecare clipă ca pe un fior dumnezeiesc, care trăiesc în dragoste deplină, au mintea clară, limpede, pot să aducă pe lume un copil ca pe o bucurie pentru viaţă ‒ conceptul acesta determină dezvoltarea ulterioară. Păi, în stare de ebrietate, în stare de mânie, în stare de ceartă, în stare de nemulţumire, în stare de ură, în stare de nefericire, în stare de nebunie am putea spune, ce poate să conceapă o mamă?!
O mamă care creşte copilul trebuie să fie echilibrată, să aibă chipul icoanei în inimă, să aibă chipul sfintei cruci în minte, să ştie drumul bisericii, ca să poată pregăti un prunc pentru viaţă. De aceea, dacă ne lipseşte ceva la ora aceasta, ne lipsesc tocmai mame sfinte care să dea sfinţi, să dea eroi, să dea martiri, să dea intelectuali, să dea genii care să stârnească tot ce are mai bun poporul acesta…
(Adrian Alui Gheorghe, Părintele Iustin şi morala unei vieţi câştigate, Editura Credinţa Strămoşească, pp. 174-175)