„Paștele cele mari și sfinte,
astăzi nouă ne-au răsărit,
că Hristos a Înviat din mormânt.“

Hristos a înviat!

Iubiții mei fii duhovnicești,

Astăzi toată lumea creștină întâmpină cu bucurie sărbătoarea sărbătorilor.

Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel omorât de cei fărădelege și pus în mormânt, Se ridică biruitor cu puterea Sa dumnezeiască. El devine viața noastră și pune temelie nouă neamului omenesc prin învierea Sa încununând toate minunile făcute de El pe pământ.
A trecut osteneala postului, dar a început marea grijă pentru suflet. Am slăbit trupul ca să întărim sufletul. A trecut osteneala nevoințelor, dar să nu treacă râvna faptelor bune. A trecut postul cel trupesc, dar nu a trecut și cel duhovnicesc care este mai bun și pentru aceasta nu trebuie să se sfârșească nicidecum.

După jertfa și nevoința aspră primim răsplata cea mare a învierii.

Cu trup fiind înveșmântați, ne asemănăm, prin înviere, celor fără de trup.

Căci astăzi satana s-a prăbușit, iar Hristos Domnul s-a preaslăvit prin puterea proprie a învierii Sale. Dușmănia s-a spulberat, pacea și dragostea s-au reașezat. Că Hristos Cel înviat dăruiește tuturor celor ce merg către El și în urma Lui viața veșnică și nemurirea. El hrănește pe cei credincioși, cu Trupul și Sângele Său cel înviat, turnând astfel în ei șuvoiul vieții. Înveșmântat cu bucuria biruinței, Cel înviat ne conduce spre viața plină de bucurie, spre Raiul cel nou, plin de slavă.

Iubiți frați întru Hristos,

Prin înviere, lucrarea mântuitoare a lui Hristos se îndreaptă spre firea Sa omenească pe care o umple de dumnezeirea Lui și o eliberează de slăbiciuni și de moarte, răni ale păcatului strămoșesc.

Dar în jertfa Crucii, Hristos ne cuprinde și pe noi „toți“ ca Om central, ca un „Nou Adam“ ca să ne deschidă calea către Tatăl prin înviere.
Sfântul Atanasie cel Mare ne lămurește că: „Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup, ca omorât fiind cu trupul să facă vii pe toți prin puterea Lui“. El pune din nou în lumină valoarea omului înaintea Tatălui Ceresc. Dumnezeu Însuși își arată măreția Sa prin ridicarea omului din prăpastia păcatului și din robia morții. Hristos, care se jertfește pe Cruce, dobândește toată bogăția darurilor dumnezeiești spre a le revărsa neîncetat asupra oamenilor, căci El a primit, ca om, ceea ce avea din veci ca Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, prin pătimirea Sa, Hristos a desființat stricăciunea firii omenești și a adus, prin moarte, viața nestricăcioasă.
Puterea pe care Hristos o exercită asupra oamenilor nu este numai o manifestare a slavei Sale dumnezeiești, ci și o putere a iubirii care cunoaște momentul maxim în jertfa Crucii.

Trupul înviat al lui Hristos stă într-o legătură directă cu trupul nostru, al tuturor oamenilor. El este ca un ferment ce dospește aluatul firii omenești din toate timpurile și din toate locurile. Hristos înviat iradiază, înnoiește, înduhovnicește și înalță pe orice om care se apropie de El prin credință, rugăciune și viață curată.

Iubiți frați creștini,

Cu Hristos Cel înviat și veșnic, ne îndreptăm toți oamenii spre înviere și spre viața de veci. Mai bine zis, timpul întreg a devenit un ajun al Duminicii veșnice, al petrecerii în lumina cea neînserată a învierii.

Învierea lui Hristos aduce zorii vieții celei veșnice (I Cor. XV, 21-22), îndreptându-ne spre o nouă existență, care însemnează începutul desăvârșirii noastre prin trecerea „din moarte la viață“ și „de pe pământ la cer“.

Hristos, care iese din mormânt biruitor asupra morții și a diavolului, ne prilejuiește, celor care mărturisim și trăim această sărbătoare, un urcuș continuu, mergând din bucurie spre alte bucurii.

Bucuria Învierii nu este una obișnuită sau trecătoare, ci eternă și deplină prin excelență. De aceea, nimeni nu trebuie să fie trist în noaptea Învierii. Nimeni nu trebuie să plângă. Toate motivele de întristare sunt acum slabe față de biruirea morții. Să nu ne întristăm că suntem încă muritori, căci fiind răscumpărați de Hristos, trecem „din moarte la viață“. Moartea celor ce cred și trăiesc în Hristos nu mai este înfricoșătoare, ci ușă spre veșnicia vieții. De aceea, cântă Biserica în noaptea Învierii: „Cu bucurie unul pe altul să ne îmbrățișăm și nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a eliberat pe noi moartea Mântuitorului“.
În Hristos Cel înviat rămâne înscrisă jertfa prin care se biruiesc nu doar slăbiciunile trupești ale oamenilor, fiind biruită moartea, ci și timpul este biruit de veșnicie. Așadar, El rămâne Paștele permanent sau punte continuă prin care noi, în orice timp, putem dobândi viața de veci. Toată existența noastră unită cu Hristos este un Paște continuu. Cu rănile Lui noi toți ne-am vindecat și, cu învierea Sa, Hristos ne-a înălțat pe toți la cea mai aleasă demnitate, îndumnezeirea noastră.

Dreptmăritori creștini,

Învierea lui Hristos a scos din iad pe strămoși, împreună cu tot neamul celor drepți. De aceea, și astăzi se veselesc cei plecați din viața aceasta în Împărăția lui Hristos din ceruri. Părinții și frații noștri, văzând lumina Învierii și pregustându-și propria înviere, se îndestulează copleșitor de slava dumnezeiască.
Așadar, dacă ei, plecați din această viață vremelnică, se bucură de Învierea lui Hristos, cu cât mai mult se cuvine ca noi, pământenii, să prăznuim cu mare bucurie. Veseliți-vă dar toți, bătrâni și tineri, bogați și săraci, puternici și neputincioși, cei ce munciți și cei ce nu găsiți nimic de lucru, locuitori în orașe, în sate și în pustie, călători sau întemnițați.

Noi, cei ce trăim pe pământul apostolic al Dobrogei să ne sârguim cu dragoste fierbinte și cu credință tare, aducându-ne aminte că întâiul chemat, Sfântul Apostol Andrei, L-a adus pe Hristos Cel înviat pe această glie străbună în vremea de început a bisericii creștine.

Să ne deschidem urechile, să ne curățim simțirile și să dăm la o parte negura veacurilor, încât cu mintea și cu inima să auzim ecoul propovăduirii părintelui nostru duhovnicesc, spunându-ne: „Am aflat pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, Care, din cer pogorând pe pământ, trăind și pătimind pentru noi ca Om, a fost răstignit și îngropat, dar a înviat din morți. Pentru că L-am văzut plin de lumină și de slavă dumnezeiască și m-a trimis la voi să vă vestesc bucuria și dragostea Tatălui ceresc, eu vi-L dăruiesc drept hrană și arvună a vieții celei veșnice“.

Cu părintească dragoste Vă îmbrățișez pe toți, dorind ca Hristos Cel Înviat, cu harul, cu iertarea și cu iubirea Sa, să vă cuprindă și să vă lumineze sufletele și viața, împărtășindu-vă cel mai sfânt și bogat îndemn ce adeverește existența noastră în lumina lui Dumnezeu:

HRISTOS A ÎNVIAT!
 

Al vostru Arhipăstor,
de tot binele doritor
și către Hristos Cel înviat rugător,
 

† TEODOSIE,

ARHIEPISCOPUL TOMISULUI