pateric

Pocăința – cuvânt pentru cei care mereu vor, dar nu se pot hotărî

O, cum vom căuta această vreme de pocăinţă pe care acum o irosim „jucându-ne” (cu viața noastră) şi slujind drept „jucării” (pentru alții), şi nu o vom afla! „Tu totdeauna vrei şi niciodată nu te poţi hotărî! Dar până când vei fi cu sufletul împărţit şi fără rânduială în căile tale? Acum poţi, însă, pesemne, nu vrei cu totul. Ia seama să nu te afle moartea pe neaşteptate în această nehotărâre şi atunci vei vrea, însă deja nu vei mai putea!”.

Cum a izgonit Cuviosul Pahomie Pustnicul duhurile necurate dintr-un bărbat

Un om ca de 40 de ani din satul Pipirig s-a îmbolnăvit cumplit de duh necurat. Şi era mare durere în casa aceea. Bolnavul răcnea, lovea şi fugea ca un ieşit din minţi, iar femeia şi copiii plângeau, neştiind ce să facă. Atunci, oamenii din sat au pus bolnavul în căruţă şi au zis: „Să-l ducem la pustnicul Pahomie de la Pocrov şi se va vindeca!”.

Protosinghelul Teodul Varzare – preot și duhovnic iscusit al Mănăstirii Agapia

Protosinghelul Teodul este singurul părinte care s-a învrednicit să ne descopere câteva momente din viaţa unui episcop sfânt, care s-a nevoit în ţara noastră.

Întâlnirea Ierodiaconului Cristofor Sihastrul cu duhovnicul Sfintei Teodora de la Sihla

„În vara aceasta, de ziua Sfântului Ilie, după ce am slujit Sfânta Liturghie la Sihla, mă întorceam la bordeiul meu din pădure. Pe cale, fiind obosit, am adormit puţin într-o poiană. Deodată, însă, o mână nevăzută m-a întors cu capul în locul unde îmi erau picioarele. Socoteam că este o nălucire diavolească. M-am închinat şi am adormit din nou. Apoi, iarăşi, aceeaşi mână m-a deşteptat. În clipa aceea am văzut la înălţimea brazilor un călugăr foarte cuvios.” 

Protosinghelul Inochentie Hăţiş – viaţa ca o permanentă Liturghie

Era foarte smerit, blând, iubitor de osteneală, împăciuitor cu toţi şi întotdeauna împăcat cu sine, cu oamenii şi cu Dumnezeu. A contribuit mult şi la înnoirea duhovnicească şi materială a Mănăstirii Robaia, construind chilii, lucrând la grădină, spovedind credincioşi căci, adeseori, rostea aceste cuvinte: „Decât să stau degeaba, mai bine să lucrez degeaba!”.

Cuviosul Silvestru Sihastrul, întemeietorul primei sihăstrii de lângă Muntele Ceahlău

Adunându-se şi alţi sihaştri împrejurul lui, a întemeiat în poiană un mic schit şi biserică de lemn cu hramul Pogorârea Sfântului Duh, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Acest sfânt lăcaş s-a numit la început „Sihăstria lui Silvestru”, apoi „Schitul lui Silvestru” şi este cea dintâi sihăstrie şi aşezare monahală cunoscută lângă Muntele Ceahlău. Iar Cuviosul Silvestru este cel dintâi sihastru pomenit în tradiţia locului.

Cuviosul Paisie Ieromonahul, egumen al Mănăstirii Humor

Văzând cuviosul că obştea sa se măreşte, iar biserica veche este neîncăpătoare, a hotărât să zidească o nouă biserică în cinstea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, „prin voinţa şi cu ajutorul dreptcredinciosului domn Petru (Rareş) Voievod” şi cu cheltuiala logofătului Teodor Bubuiog. Zidirea bisericii a început în anul 1530, sub supravegherea egumenului Paisie, şi s-a sfârşit în acelaşi an, la praznicul Adormirii Maicii Domnului. 

Cuviosul Macarie Ieromonahul, ctitorul Mănăstirii Boiştea din Neamţ

Văzând ieromonahul Macarie că s-au înmulţit ucenicii săi, în anul 1449 a întemeiat un lăcaş de rugăciune în codrii din apropiere de Târgu-Neamţ, anume sihăstria de călugăriţe Boiştea. Biserica cu hramul Naşterea Maicii Domnului a fost la început din lemn, apoi s-a zidit din piatră. Primul duhovnic a fost însuşi ctitorul mănăstirii, ieromonahul Macarie, iar primele vieţuitoare au fost 30 de călugăriţe din ţinutul Neamţ. 

Protosinghelul Iosif Crăciun – „Pustnicul de la Icoana” ce izgonea duhurile rele din oameni

Alergau la chilia lui tot felul de epileptici şi oameni bolnavi, lipsiţi de mângâiere. Mai întâi trimitea bolnavul în mânăstire să-şi mărturisească păcatele şi să-i facă preoţii Sfântul Maslu. Apoi se întorcea bolnavul la chilia lui din pădure, unde era pus la post şi rugăciune trei zile şi trei nopţi. Împreună cu el posteau toate rudele bolnavului şi însuşi sihastrul Iosif şi citeau la Psaltire ziua şi noaptea. A treia zi, cei mai mulţi bolnavi se vindecau. 

Protosinghelul Ambrozie Dogaru împletea lucrul cu datoriile duhovniceşti

Zicea Părintele Ambrozie: „Să nu-ţi laşi niciodată pravila şi canonul, căci cu acestea ţii legătura cu Dumnezeu”. Sfinţia sa îşi făcea pravila şi canonul dinainte, când avea de plecat undeva, ca sa nu-i rămână nefăcute.

Pagini