pateric

Scrisoarea-testament a Monahului Gherasim Ilie către fratele său, Arhimandritul Cleopa

„Să ştii că pe frăţia ta te va ţine Dumnezeu mai mult în această viaţă. Deci, te rog să nu mă uiţi pe mine, păcătosul, la sfintele rugăciuni. Căci şi eu, cu multe lacrimi, m-am rugat lui Dumnezeu pentru tine şi pentru toţi fraţii, să vă aducă Domnul pe calea mântuirii!”

Monahia Epraxia Demi, înnoitoare a vieţii duhovniceşti de la Mănăstirea Agapia

În anul 1904, maica Epraxia este aleasă stareţă în Mănăstirea Agapia, pe care o conduce cu multă blândeţe şi înţelepciune timp de patru ani de zile. Prin osârdia ei s-au refăcut în întregime biserica şi incinta, distruse în incendiul din 1903. Din anul 1912, maica Epraxia Demi este aleasă stareţă pentru a doua oară şi conduce Mănăstirea Agapia cu o deosebită înţelepciune încă 14 ani de zile, înnoind viaţa duhovnicească şi sporind numărul soborului până la 500 de călugăriţe.

Cuviosul Lazăr Sihastrul ‒ peste 20 de ani de nevoinţă duhovnicească la Sihăstria Putnei

După câţiva ani s-au adunat în jurul său câţiva sihaştri iubitori de linişte, dar nu aveau biserică unde să aducă jertfa cea fără de sânge. Deci, auzind egumenul Lazăr că vistiernicul Ilie Cantacuzino de la Iaşi este milostiv, l-a rugat să înnoiască biserica schitului, ceea ce cu mare bucurie a făcut. 

Ieromonahul Varnava Lasconi – grădinar și duhovnic cu darul izgonirii duhurilor necurate

Odată, vrăjmaşul i s-a arătat în chip văzut şi, apucându-l de haină, l-a aruncat în prăpastie. Dar mâna Domnului l-a scăpat prin minune că, agăţându-i-se rasa într-o creangă, s-a izbăvit de moarte.

Postul cel mai folositor este completat cu milostenia

Adevărat post e acela când nu numai că ne înfrânăm, ci şi împărţim săracilor şi văduvelor ceea ce am fi cheltuit îndestulându-ne, astfel încât aceştia, dobândind astfel hrană, să-L roage pentru tine pe Dumnezeu şi să facă postul tău jertfă bineplăcută Lui, precum spune Isaia: „Frânge celui flămând pâinea ta şi pe săracii cei fără casă adu-i în casa ta” (Isaia 58, 7).

Cuviosul Schimonah Proterie, prietenul păsărilor

Din multa lui milostivire ce o avea către toată zidirea lui Dumnezeu, pe multe feluri de păsări ce zboară în văzduh le hrănea la vremea potrivită. Iar fiindcă de acum învăţaseră obiceiul, în fiecare zi se aduna mulţime mare de păsări, aşteptând vremea rânduită. Şi când venea vremea aceea, el deschidea fereastra chiliei sale şi zburau păsările în chilia lui fără de frică şi umblau prin chilie adunându-şi ceea ce li se dădea şi prindea el dintr-însele pe care voia şi o mângâia şi o dezmierda şi o netezea cu mâinile sale şi apoi o slobozea şi ele nicidecum nu se temeau de dânsul, iar după ce se săturau, zburau iarăşi afară.

Protosinghelul Iosif Rusu – la Judecată, de partea noastră vor sta toți cei cărora le-am făcut bine

„Vai, tată, ce o să facem noi la Judecată? Acolo toate faptele noastre ne vor ieşi înainte! De aceea avem nevoie de rugăciune, de smerenie, de lacrimi şi metanii. Să te rogi, tată, să te închini lui Dumnezeu, să îndemni, să faci milostenie. Dacă nu ai ce da, măcar un cuvânt bun să dai săracului, să nu plece nemiluit, că Dumnezeu îl trimite spre mântuirea noastră.”

Sfinții necunoscuți – o lecție de smerenie

Pune-mă înapoi, te rog. Pune piatra de mormânt la loc şi nu dezvălui nimic nimănui cât vei trăi.

Monahul Marcu Dumitrescu – Diferenţa dintre smerenie şi umilinţă

Oamenii vremurilor din urmă „nu vor face nimic din ce facem noi, dar vor avea încercări aşa de mari şi de grozave, încât, dacă vor rezista lor, vor fi mai mari decât noi în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Monahia Maria Sturza, aleasă „mamă duhovnicească” din pământul Moldovei

Cunoştea şi limbi străine, citea multe cărţi alese, ştia să brodeze şi să coasă veşminte în fir de aur, scria foarte frumos şi făcea ornamente şi miniaturi în culori naturale de flori, ca nimeni alta. Dar mai presus de toate, cunoştea bine Sfânta Evanghelie şi se silea să o împlinească. Ştia să rabde, să tacă, să se smerească şi mai ales să se roage. Pentru aceea, toate se foloseau de nevoinţa şi smerenia ei şi o cinsteau ca pe o adevărată mamă duhovnicească.

Pagini