Patimile Domnului

Suferințele cumplite ale Mântuitorului n-au fost doar cele de pe Cruce

Poate că oamenii obraznici se vor gândi: „Ce lașitate! De a cerut Tatălui ca paharul pătimirilor să Îl ocolească, dacă pentru aceste pătimiri a venit în lume?”. Din păcate, nu toți adâncesc ceea ce a trăit Domnul în inima Sa atunci.

Pulsul inimii Domnului pentru viața lumii

După cum spunea Domnul femeilor care-L jeleau pe drumul Crucii: „Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri...” (Lc. 23,28), plângerea pentru Domnul e însoțită de bucuria nădejdii. Este și pentru noi nădejde că, dacă ne vom plânge pe noi și pe cei ai noștri, cunoscându-ne păcatele și pocăindu-ne, avem la rându-ne parte de Înviere.

(Video) Un epitaf din 1396 prinde viață din nou – jertfa maicilor de la Mănăstirea Copou

În preajma Praznicului Sfintelor Paști din acest an, în atelierul Mănăstirii Copou, maicile au lucrat cu migală și cu rugăciune la copia unui tezaur deosebit. Este vorba despre Epitaful de la Cozia (1396), realizat în tradiţia broderiei liturgice bizantine şi care înfăţişează scena Coborârii în Mormânt a Domnului Iisus Hristos. Este cel mai vechi epitaf din Țara Românească şi Moldova, fiind lucrat cu fir de aur şi argint pe un material de atlaz.

Să nu îmbrăcăm, ca Iuda, haina trădării!

Deși Iisus știa că Iuda Îl va vinde, îl împărtășește din dumnezeirea Sa, întinzându-i, la Cina cea de Taină, bucata de pâine și înghițitura de vin, în numele sfânt al prieteniei, iar apelativul „prietene” avea să fie ultimul din cuvintele rostite de Mântuitorul către Iuda.

(Video) Mădălina Boroneanț – La ce-mi folosește oare (priceasnă)

Interpretează: Mădălina Boroneanț Locație: Paraclisul Arhiepiscopal „Sfântul Apostol Andrei” - Pr. Bogdan Tod Mulțumiri speciale Protos. Lect. Univ. Dr. Iustin Popovici, consilier cultural al Arhiepiscopiei Aradului

Rugăciune cu lacrimi, și iarăși rugăciune, pentru Pătimirile Domnului – Ieroschimonahul Onufrie Frunză

Odată, au venit în Postul Mare nişte credincioşi la sfinţia sa. Părintele le-a vorbit câteva cuvinte duhovniceşti. Apoi, începând să le vorbească despre Patimile Mântuitorului, au pornit a curge din ochii săi lacrimi ca două mici pârâiaşe, neputându-le opri. Toţi cei aflaţi în chilie erau atunci cu lacrimi în ochi.

Sărutul lui Iuda – simbol al trădării și al fățărniciei

Acea sărutare n-a fost o mărturie a dragostei, ci semn pentru străjerii pe care-i adusese acolo ca să Îl aresteze pe Hristos. 

Fiecare dintre noi este un potențial Iuda

Oricare dintre noi poate fi exact în acea situație. Trebuie să ne uităm la inima noastră și să vedem prin care dintre patimile noastre ne va prinde diavolul pentru a ne determina să-L trădăm pe Hristos. Dacă vom considera că suntem superiori lui Iuda – că el a fost un fel de „țăcănit” și noi nu suntem – greșim.

Faceţi loc şi Domnului Iisus Hristos, de Ziua Învierii Sale!

În Săptămâna Patimilor, dureros ca o încrâncenare, calea noastră devine o intersecţie nesemaforizată, pe culoarele hypermarket-urilor. Mântuitorul tace în această Săptămână în faţa puterilor vremelnice, ştie că ideologia sufocă dragostea, nu vor înţelege nimic din jertfă. Cum să înţeleagă domnii lumii acesteia că se frânge şi pentru ei, care aparent au lumea la picioare? Hristos este lovit, umilit, prietenii îl părăsesc, prin inima Preacuratei trece sabia profeţită de dreptul Simeon. Noi ne gândim ce vom bea, ce vom mânca la masa de Paşti.

De ce l-a vândut Iuda pe Ziditorul lumii?

L-a întunecat atâta iubire de argint că l-a vândut pe Învățătorul, pe Ziditorul lumii, pe Cel ce a dat darul apostolilor.

Pagini