Patimile Domnului

„Săptămâna Stâlpărilor”: ultimele zile din Postul Paștilor îl au pe Lazăr în centrul atenției

Creștinii ortodocși au început cea de-a șasea săptămână a Sfântului şi Marelui Post al Paştilor. Aceasta ne pregăteşte atât pentru Sâmbăta lui Lazăr şi pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, cât și pentru Săptămâna Pătimirilor Mântuitorului. De aceea, ea mai este numită și „Săptămâna Stâlpărilor”.

O viață avem, o viață să luptăm pentru curățirea de patimi și unirea cu Hristos!

Gândurile rele mușcă precum niște șerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguința, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana. Să privim cu măsură, așadar, la hrană, la băutură, la somn sau la orice altceva, dar nu ca să asuprim sufletul, ci să purtăm biruința asupra trupului. Dacă nu vom avea întreaga noastră viață în luptă, nu vom scăpa de cursele diavolului, nu vom lua cununa biruinței.

Sfântul Mormânt al Mântuitorului

Sfântul Mormânt se află în partea de vest a Bisericii Sfântului Mormânt, în mijlocul rotondei. Sub centrul acestei cupole se afla „cuvuclionul”, cu forma unui mormânt ebraic vechi.

Cu un pas mai aproape de Bucurie – pelerini pe drumul spre Înviere

Doliul s-a încheiat – ne pregătim de salutul cel mare, de adevărul cel adevărat, de buna vestire: Hristos a Înviat!

Răsărind El iar, lumea va bucura – pelerini pe drumul spre Înviere

Am participat la Prohodul Domnului cu sufletul zbătându-se între durerea Crucii și-a mormântului peste care s-a pus piatra – și binecuvântarea de a cunoaște fericitul final. Sau, mai corect spus, noul început! Toate lacrimile din ultimele zile încep să dea naștere unui zâmbet.

Sfânta şi Marea Sâmbătă – Săptămâna Sfintelor Pătimiri în imnele poetice ale Bisericii

În Sfânta şi Marea Sâmbăta să tacă firea omenească, să tacă toate gândurile ei pământeşti şi să aştepte în linişte...

Am văzut pe Maica Domnului plângând – pelerini pe drumul spre Înviere

La slujba de așezare în mormânt a Mântuitorului priveam spre ea, apoi lăsam ochii în pământ. Și greu îmi stăpâneam lacrimile. De durere. De rușine. De drag. Și de recunoștință. Ea mi-e Mamă! Mi-e cea mai bună Mamă! Dar cum așa? Cum poate ea să fie Mamă pentru prigonitorii Fiului său? Cum poate plânge alături de mine, alături de noi… pentru păcatele noastre, pentru îndreptare… cum poate simți drag de noi, cum ne iubește pe noi, cei ce nu știm a iubi?...

Calea Crucii – Via Dolorosa

Drumul Crucii (Via Dolorosa) include în traseul său 14 opriri legate de Patimile Domnului. Primele două dintre ele se află pe teritoriul Pretoriului (Fortăreaţa Antonia), următoarele şapte – în oraş, iar celelalte – pe teritoriul Bisericii Sfântului Mormânt.

„Săvârșitu-s-a!”

Din negura vremurilor, ajunge până la noi, astăzi, strigătul plin de durere al Domnului: „Săvârșitu-s-a!”. Îl auzim prin sfintele Evanghelii și cântările de la deniile săptămânii Sfintelor Pătimiri. Cu toate că ne emoționează sau, mai bine spus, încă ne mai emoționează, nu ne-am trezit suficient din bezna păcatului, ca să împiedicăm această dramă. An de an, Mântuitorul este trădat, vândut și osândit de păcatele omenirii, de scăderile fiecăruia dintre noi. Însă, prin nespusele Sale chinuri, răstignirea pe Cruce, îngroparea de trei zile, El ne învață ce înseamnă iubirea, sacrificiul și nemurirea.

Ce să facem când simțim că ne copleșesc necazurile?

Dacă vă întristați pentru că vă defaimă și vă nesocotește lumea, vedeți-L pe El cum este mai ales defăimat, răstignit în mijlocul a doi tâlhari, batjocorit de toți, și luat în râs, împăratul împăraților, și atunci veți cunoaște că ocara ce ni se aduce, nu este mai nimic.

Pagini