Se cuvine a-ţi păzi auzul. întâi, să n-auzi cuvinte urâte şi exotice, cântece şi instrumente muzicale, de care se îndulceşte sufletul şi inima se aprinde de pofta trupească. Fiindcă e scris: „Depărtează de la tine cuvintele de ocară” (Prov. 27, 1). Al doilea, evită a auzi glumele şi cuvintele de râs, cum sunt îndeosebi basmele, fabulele şi diferite mchipuiri ale lumii, veselindu-te şi delectându-te într-însele. Fiindcă nu-i permis creştinului s-asculte cu bucurie acestea, ci celor stricaţi, de care spune Sfântul Pavel: „Dornici să-şi gâdile auzul îşi vor grămădi învăţători după poftele lor, şi-şi vor întoarce urechile de la adevăr şi se vor îndrepta către basme” (2 Tim. 4, 3—4).

Al treilea, să nu asculţi cu plăcere osândirile şi clevetirile făcute de unii aproapelui lor, ci, dacă poţi opreşte-le, iar de nu, să nu stai a le auzi, pentru că Sfântul Vasile cel Mare consideră vrednici de afurisenie atât pe cei ce osândesc, cât şi pe cei ce stau şi ascultă clevetirile: „Oricine va cleveti pe cineva sau auzind pe cel ce cleveteşte de nu-l ceartă, cu acela împreună să fie afurisit” (Certările cele nescrise).

Al patrulea, fereşte-te a auzi cuvinte banale, deşarte şi bârfiri, cu care se ocupă multă lume, fiindcă e scris: „Nu primi mărturie deşartă” (Eşire 23, 1) şi Solomon zice: „Depărtează de la tine cuvântul deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii” (Mt 12, 36).

Şi, în scurt vorbind, păzeşte-te a auzi toate acele cuvinte şi graiuri care-ţi pot vătăma sufletul; mai ales momirile amăgitorilor şi laudele de care Isaia zice: „O poporul meu, cei ce vă laudă vă amăgesc” (3, 11).

Ci să iubeşti a auzi dumnezeiestile cuvinte, sfinţitele versuri, melodii şi cântări şi toate cele cinstite, sfinte, înţelepte şi folositoare sufletului.

Să-ţi placă mai ales a auzi necinstirile și insultele ce ți le fac alţii.

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 85-86)