O rugăciune fără atenție și trezvie este o pierdere de timp, o muncă fără răsplată. Noi trebuie să fim atenți asupra simțurilor, a celor lăuntrice și a celor din afară. Căci fără această atenție, mintea și puterile sufletului se răspândesc în lucruri deșarte și obișnuite – ca și apa murdară ce curge pe drum. Nimeni nu se poate ridica spre înălțimi, dacă nu urăște lucrurile pământești, adesea, ne rugăm și mintea noastră se împrăștie la lucrurile ce-i plac, este atrasă de obișnuit. De aceea, trebuie să ne sforțăm pentru a ne reculege și a fi atenți la cuvintele rugăciunii.

(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos? Pledoarie pentru o viață morală curată, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, p. 47)