Cea de-a cincea poruncă prescrie următoarele îndatoriri aparte faţă de părinţi: 

• Purtarea respectuoasă faţă de ei
• Supunerea faţă de ei.

Când părinţii cer de la voi ceea ce vine împotriva cugetării voastre, înclinaţiilor voastre, gustului vostru, însă e necesar, sau folositor, sau cel puţin nevătămator, sacrificaţi cugetarea voastră, înclinaţiile voastre, gustul vostru acestei îndatoriri a supunerii…

Copiii trebuie să-i hrănească şi să-i odihnească pe părinţi atunci când aceştia sunt bolnavi şi bătrâni. Când părinţii voştri cer ajutor, mângâiere, slujire, chiar dacă voi înşivă sunteţi în nevoie, în necaz, în boală, adunaţi-vă ultimele puteri, daţi uitării necazul vostru ca să le uşuraţi lor cazul, împărţiţi cu ei ultima firimitură şi ultima picătură. Amintiţi-vă de Iisus, Care în chinurile de pe cruce Se îngrijea de tihna Maicii Sale. 

După moartea lor, ca şi în timpul vieţii lor, trebuie să vă rugaţi pentru mântuirea sufletelor lor şi să le împliniţi întocmai testamentele, atâta timp cât nu încalcă legea lui Dumnezeu şi legea civilă. 

În înţeleapta şi dreapta Sa purtare de grijă, Dumnezeu păzeşte în chip deosebit viaţa şi rânduieşte bunăstarea celor care-şi cinstesc pe pământ părinţii, iar spre desăvârşită răsplătire a virtuţiii desăvârşite dăruieşte viaţa cea nemuritoare şi fericită în Patria Cerească. Pe cât este de uşor şi de firesc să ne iubim şi să ne cinstim părinţii, cărora le datorăm viaţa, pe atât este de greu păcatul lipsei de cinstire faţă de ei.

(Cum să educăm ortodox copilul – 300 de sfaturi înţelepte pentru părinţi de la sfinţi şi mari duhovnici, Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2011, p. 202)