Rolul tatălui este deosebit de important în educaţia băieţilor. Felul în care vă jucaţi cu copiii fotbal, mergeţi în drumeţii, călătoriţi, confec­ţionaţi ceva împreună, va rămâne în amintirea celor mici pentru toată viaţa. Amintirile copilă­riei sunt cele mai strălucitoare şi mai luminoase, ele ne călăuzesc întreaga viaţă.

Mulţi taţi, simţindu-se vinovaţi faţă de copii din cauza lipsei de comunicare, le cumpă­ră lucruri preţioase, jucării scumpe, dar copiii nu au nevoie de toate astea. Pentru ei este mai important ca tatăl să facă ceva împreună cu ei, să repare maşina sau să-i înveţe să bată cuie.

De multe ori ne plângem de influenţa nefastă a stră­zii, a şcolii. Dar noi, ca părinţi, cât de mult timp petrecem cu ei? Ne interesăm, oare, cum trăiesc, ce filme şi muzică preferate au? Părinţii trebuie să fie primii prieteni ai copiilor lor, păstrându-se respectul reciproc.

(Pr. Pavel Gumerov, Familia – mica biserică, Editura Sophia, București, 2017, p. 117-118)