Or, putem privi eşecul ca ceea ce este în fapt: o experienţă incredibilă de învăţare. Pentru că acesta ne poate împiedica în viaţă doar dacă îi dăm voie s-o facă. Noi suntem cei care alegem. De fiecare dată când avem o nereuşită, putem alege să căutăm lecţia pe care o avem de învăţat.

Este foarte încetăţenită ideea că multe dintre nereuşitele noastre sunt cauzate de frica de eşec şi de lipsa stimei de sine, cele care duc la profeţii care se automaterializează. Mulţi dintre noi am experimentat acest lucru într-un fel sau altul. Frica de eşec poate fi de-a dreptul imobilizantă, aducându-ne până la a ne împotrivi mersului înainte şi la a pierde oportunităţi. Ea se poate manifesta nu doar în plan profesional, ci şi personal, în ceea ce priveşte relaţiile noastre.

O frică mai subtilă

Dar mai există o frică ce poate fi uşor confundată cu frica de eşec, pentru că cele două seamănă în manifestările lor, pe de o parte, iar pe de altă parte, este mult mai subtilă şi mai greu o putem conştientiza. Aceasta este frica de succes şi a fost diagnosticată astfel prin anii 70, de către psihologul Matina Horner. Cea mai mare problemă a oamenilor care au această frică de succes este că ei nici măcar nu realizează că singuri se împiedică de la a face un lucru şi, de multe ori, o confundă pe aceasta cu frica de eşec. La baza ei, de multe ori, stă frica de schimbare. Având un succes, viaţa noastră s-ar putea să ia o altă întorsătură din acel moment, întorsătură căreia nu ştim cum să-i facem faţă. Va fi altceva decât am trăit până atunci.

Iată câteva dintre simptomele fricii de succes. Vă sună cunoscute?

Cel care are teamă de succes se simte vinovat în momentul în care are un succes, oricât de mic ar fi acesta, pentru că prietenii, familia ori colegii de muncă nu au acelaşi succes.

Nu le povesteşte altora despre împlinirile sale.

Evită sau amână proiecte mari, mai ales proiecte care l-ar duce spre recunoaştere.

Îşi compromite frecvent scopurile ori activităţile planificate anterior pentru a evita un conflict în grupul din care face parte, la serviciu ori în familie.

Îşi auto-sabotează munca ori visele, convingându-se că nu este destul de bun ca să le împlinească.

Simte inconştient că nu merită să se bucure de succes în viaţă.

Crede că dacă ar avea succes nu ar putea să-l susţină, să se menţină la înălţime. În cele din urmă va avea eşec şi va ajunge mai rău decât a plecat, aşa încât, de ce să-şi mai bată capul?

Câteva posibile cauze ale fricii de succes

Printre cauzele care provoacă frica de succes, descoperite de cercetători, se numără şi cele de mai jos:

Ne este frică de ceea ce ar putea să ne aducă succesul - spre exemplu singurătate, duşmani, îndepărtare de familie, mai multe ore de lucru ori solicitări de favoruri sau bani.

Ne este frică de faptul că pe măsură ce vom urca în viaţă, vom cădea mai rău, dacă vom face vreo greşeală.

Ne e frică de munca în plus, responsabilităţile ori criticile cărora va trebui să le facem faţă.

Ne e frică de faptul că relaţiile noastre vor avea de suferit, dacă vom avea succes. Că prietenii şi familia vor reacţiona cu gelozie şi răceală şi că-i vom pierde pe cei pe care-i iubim.

În cele din urmă, ne e frică de faptul că, împlinindu-ne scopurile, vom realiza că aveam puterea de a avea succes, iar asta ne va face să regretăm că nu am acţionat mai devreme.

Cum să depăşim frica de succes?

Cercetătorii spun că putem folosi diferite strategii pentru a depăşi frica de succes. Vestea bună e că pe măsură ce ne confruntăm cu fricile noastre şi le aducem la suprafaţă, acestea vor scădea în intensitate şi îşi vor reduce capacitatea de a ne împiedica să ne împlinim scopurile.

În primul rând avem nevoie să privim cât mai clar asupra a ceea ce s-ar putea întâmpla, dacă am reuşi în ceea ce ne-am propus. Atenţie! Să privim nu la ce sperăm să se întâmple, ci la ceea ce ne e teamă că se va întâmpla. De ca şi cum chiar s-ar întâmpla. O altă tehnică ar fi aceea de a ne opri asupra fricii în sine şi să dezvoltăm un plan de rezervă.

E important să nu privim superficial frica noastră de succes. Timp de vreun sfert de oră, staţi şi vă gândiţi, apoi scrieţi răspunsuri la nişte întrebări de genul: Cum vor reacţiona prietenii sau familia, dacă aş împlini acest scop? Ce se va schimba în viaţa mea? Care e cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla, dacă aş reuşi în această provocare? Care e cel mai bun lucru care s-ar putea întâmpla? Ce mă face să simt că nu merit să reuşesc? Cât de motivat sunt să lucrez pentru a împlini acest scop? Ce fac în mod obişnuit ca să-mi sabotez ori să-mi subminez propriile eforturi? Cum pot opri aceste comportamente?

Spre exemplu, presupunând că nu ne mobilizăm pentru a primi o promovare, şi motivul principal este acela că ne e frică în adâncul nostru de faptul că acei bani în plus şi recunoaşterea la serviciu vor atenta la relaţia de familie şi la integritatea personală.

Pentru a depăşi aceste frici să începem prin a ne referi la programul în sine. Putem să ne stabilim o regulă prin care să hotărâm că întotdeauna vom ajunge acasă înainte de ora 19. Acest lucru îl vom comunica şi şefului. Apoi, pentru problema legată de integritate, e nevoie să conştientizăm că întotdeauna avem de ales. Dacă ne stabilim „menţinerea integrităţii“ ca o prioritate, întotdeauna vom face alegerile potrivite. Dacă mai creăm şi un plan de rezervă, vom vedea că putem elimina această frică în totalitate.