Gândul cu care am pornit la drum a fost acela de a cunoaște o frântură din rădăcinile Ortodoxiei și de a merge pe urmele celor care au propovăduit Cuvântul, asumându-și pe deplin identitatea de creștini.

Pășind pe urme de martiri și sfinți care prin înțelepciunea și harul pe care le-au primit au întărit zidurile ortodoxiei, am descoperit locuri pline de trăire autentică, locuri care ne-au arătat că iubirea Lui Dumnezeu se păstrează prin jertfă și nevoință.

Momentele în care am intonat cântări de slavă în cinstea sfinților mucenici ce au plătit cu prețul vieții desăvârșirea întru Viață ori Balada Brancovenilor cântată pe meleagurile ce au dat țării noastre șase sfinți reprezintă mărturia lăsată de pelerini, dar și promisiunea acestora de a nu uita încercările pe care fiecare creștin e chemat să le biruiască.

Într-un spațiu în care ortodoxia pare a nu mai avea loc, am simțit neîncetat prezența Lui Dumnezeu în toate locurile pe care le-am vizitat. Primul popas a fost în Bulgaria, în orașul Velikovo Târnovo, locul în care s-au aflat timp de aproape 200 de ani moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.

În Turcia am fost acasă la mulți dintre marii sfinți ai ortodoxiei și am vizitat locuri cu încărcătură duhovnicească, istorică și culturală. Istanbulul, Constantinopolul de altădată, înfloritorul centru al Imperiului Bizantin și al creștinismului a fost prima noastră oprire pe meleagurile Turciei. Aici am participat la slujba Sfintei Liturghii în biserica românească a Sfintei Mucenițe Paraschevi, ctitorie a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanul.

Am mers apoi la Biserica Vlaherne unde s-a petrecut minunea arătării Maicii Domnului care a ocrotit cetatea Constantinopolului sub Sfântul Său Acoperământ în timpul năvălirii unor cotropitori. La Patriarhia Ecumenică am avut șansa de a ne închina la moaștele  Sfintelor Eufimia și Solomoni și ale Sfinților Trei Ierarhi, ocrotitorii noștri.

Un popas aparte a fost la Catedrala Sfânta Sofia, punct de referință pentru orice creștin, loc ce așteaptă a-și relua strălucirea de altădată.

Au urmat și alte popasuri. Ankara (fosta Ancyra, cetate încreștinată de Sfântul Apostol Pavel), Cezareea Capadociei (actualul oraș Kayseri, orașul Sfântui Vasile cel Mare), Arianzul cu biserica Sfântului Grigorie, Urgupul (fostul Prokopi, unde am avut șansa de a citi chiar în locul de nevoință acatistul Sfântului Ioan Rusul, ales mărturisitor al lui Hristos, de sfinţenia vieţuirii căruia s-au minunat şi închinătorii lui Allah).

Am vizitat și basilicile din Muzeul Natural Valea Goreme, chilia Sfântului Simeon Stâlpnicul - model de îndelungă-răbdare, basilicile și așezarea Ortahisar și orașele subterane de la Kaymakli și Derenkuiu - orașe care au servit în multe cazuri drept loc de  refugiu pentru creștinii prigoniți. Ne-am îndreptat, apoi, pașii spre orașul Nevsehir, vechea Cetatea a Nisei, oraș al Sfântului Grigorie de Nyssa.

Am staționat și la Pamukkale, vizitând Cetatea Hierapolis cu amfiteatrul și cu Biserica Martiriului ridicată pe mormântul Sfântului Apostol Filip.

Locuri de suflet în care am ajuns sunt și ruinele cetăților din Colose și Laodiceea care sunt menționate de Sfântul Apostol Pavel într-una din epistolele sale. Cetatea Efesului cu marele teatru în care a predicat Sfântul Apostol Pavel, biserica celor 7 tineri, precum și biserica în care s-a ținut al III-lea Sinod Ecumenic au lăsat asupra noastră o impresie puternică, întrucât am conștientizat că dreapta credință s-a păstrat prin eforturi și curaj de mărturisire a Adevărului. Tot aici, în Efes am simțit o bucurie aparte atunci când am pășit în casa Maicii Domnului sau în Cetatea Bizantină unde ne-am putut închina la mormântul Sfântului Ioan Evanghelistul. La Izmir, fosta Smirna, ne-am închinat în biserica Sfântului Policarp.

Ultima zi a venit cu două mari binecuvântări. Am ajuns la Epivata, satul natal și de preaslăvire al Sfintei Paraschiva și satul Silivri, unde a copilărit Sfântul Ierarh. Nectarie de Eghina. Într-o țară împânzită de o cultură străină nouă, am putut descoperi frânturi strălucitoare ale Ortodoxiei care nu se lasă biruită de vremuri și de încercările acestora.

Toate cele trăite în aceste zile ne-au ajutat să prețuim darul de a fi creștini și să dăm slavă Lui Dumnezeu pentru că ne-a învrednicit a ajunge în locuri ce spun de secole povestea nesfârșită a Adevărului, poveste ce se traduce prin comuniunea veșnică dintre om si Cuvânt. (Alina Suculiuc și Iuliana Pîrvu, voluntari ai Departamentului Misiune pentru Tineret)