Mică pedeapsă este să nu moștenească împărăția veșnică a lui Dumnezeu, să fie lipsit de acea slavă negrăită, să rămână afară de la acea slavă negrăită, să rămână afară de la acea sărbătoare cerească, să piardă acele bunătăți nespuse?

Știu că mulți se gândesc la iad cu spaimă și groază. Eu însă consider că lipsirea de la slava raiului e mult mai amară decât iadul. N-are importanță, că starea dea colo nu poate fi exprimată în cuvinte. Nu cunoaștem de altfel, ce fericire dăruiesc acele bunătăți, încât să înțelegem și ce tristețe provoacă lipsa lor. Apostolul Pavel, însă, care s-a învrednicit să cunoască toate acestea, ne încredințează că cea mai mare nenorocire pentru un om este căderea lui din slava lui Hristos. O vom pricepe și noi, dar numai dacă o vom încerca în faptă. Să nu pățim însă niciodată asemenea necaz, Doamne! Să nu gustăm nicicând înfricoșătorul iad!