În  bisericuţa de lemn de pe deal,  unde se aude glasul preotului care înalță rugi către Dumnezeu, uşa înaltă din lemn masiv se deschide încet căci a intrat un băieţel care  şi-a scos căciula şi stă lângă usă. Puţin speriat că nu cunoşte pe nimeni, a venit să vorbească singur cu Doamne Doamne, fără să audă ceilalţi. Bunicul lui i-a spus că aşa ajunge mesajul la mami şi la tati. Vrea  să le spună că merge la școală în clasa întâi şi el ştie că toţi copii merg în prima zi la școală numai cu părinţii. În biserică e cald, lumânările sunt aprise şi lumea cântă iar lângă ușă o bătrânică a întins mâna spre băiat şi i-a făcut semn să vină lângă ea.

- Cum te cheamă băieţaş şi a cui eşti?

- Constantin, dar mama îmi spune Costi, a lui Toader din vale.

- Ai venit singur aici?

- Da,  mama şi tata sunt plecaţi să muncească.

- Bine puiule, nu mai vorbim că deranjăm, hai urcă aici în strană, pe băncuță să vezi ce face părintele, cum se roagă pentru noi.

Fără să mai spună ceva s-a aşezat cuminte în strană, a pus căciuliţa de blaniţă lângă el, apoi a împreunat mâinile ca la rugăciune, asa cum l-a învăţat bunica şi asculta slujba rezemat de spătar cu ochii închişi. Era aşa de bine şi cald, apoi au venit două steluţe de lumină şi i-au spus să meargă cu ele la mami şi la tati. Steluţele pluteau înaintea lui, în jur era multă lumină, mulţi norişori, copii şi  multe păsări care cântau cu copiii.

- Steluţelor, nu zburaţi aşa  repede că mă pierd. Aici e tare frumos sunt câmpii cu flori, copaci, pasări, ape, iarbă şi multe animale blânde.

- Îţi place?

- Da, mult şi m-am încălzit. Mi-a trecut şi supărarea că mama şi tata m-au uitat la bunici.

- Nu te-au uitat, ei te iubesc şi se gândesc mereu la tine. Dar sunt departe şi acum te duc la ei să-i vezi, să vorbesti cu ei, că ei muncesc acolo să te ajute pe tine să înveţi şi să câstigi bani aici in ţara ta...

- Sunt bucuros că merg la şcoală şi voiam să ştie şi ei.

- Bravo. De ce ai plecat la biserică singur, bunicii ştiu unde eşti?

- Nu stiu, dar nu stau mult. Dacă vorbesc cu mama şi cu tata o să le spun că îmi este dor de ei şi că sunt cuminte. Fac curăţenie în camera mea, am pus jucăriile la locul lor, am scris aşa  cum mi-a arătat bunicul şi chiar știu să citesc. Am citit rugăciunea către iîngeraşul meu, l-am rugat să stea cu mine în fiecare seară până adorm că uneori nu vine Moşul Ene şi mi se face frică.

- Dacă ai fost cuminte meriţi să te ducem la părinţii tăi. Eşti gata?

- Hai că vine noaptea şi trebuie să vă duceţi pe cer să faceţi lumină peste lume.

- Uite de aici merge cu tine îngeraşul tău care are aripi. El este mereu lângă tine şi a văzut că te rogi. A venit să te ducă pe aripile lui. A fost copil ca tine dar Tatăl Nostru din ceruri I-a pus aripi să zboare. Înainte a fost pe pământ dar părinţii l-au uitat într-un spital şi atunci a venit Maica Domnului Iisus şi l-a luat în ceruri, iar acum are aripi şi ajută alți copii. S-a bucurat că are voie să zboare cu tine.

- Poate să mă aducă înapoi ?

- După ce vorbeşti cu mama şi cu tata, el te aduce înapoi, dar ăsta trebuie să fie secretul nostru.

 - Mulțumesc steluţelor, când mă întorc vă povestesc tot.

- Nu ne mai găseşti, te duci la bunici şi noi te vom veghea de pe cer.

Copilul fericit şi uimit de atâta frumuseţe în jurul lui, s-a apropiat de îngeraş şi au plecat în zbor. Au ajuns în odaia părinţilor care s-au bucurat mult, mama a lăcrimat iar tata l-a luat în braţe, l-au aşezat pe scăunel lângă ei şi l-au îmbiat cu multe bunătăţi. Nu-i era foame şi nici sete, era fericit că este lângă ei. Copilul îi privea cu ochii lui mari şi curioşi.

- Mami ştii că am ghiozdan şi că merg la şcoală? Bunica mi-a cumpărat uniformă, încălţări noi, am de toate dar m-am gândit că ar trebui să mergeţi cu mine la şcoală. Doamna învăţătoare a fost la noi şi a zis că toţi copiii trebuie să vină cu părinţii la şcoală în prima zi.

- Am fi bucuroşi să venim la şcoală dar suntem tare departe de tine. Merge Bunelu cu tine şi cand venim acasa mergem în fiecare zi împreună şi o să te aşteptăm şi la terminarea orelor.

- Mami, Bunelu e puţin bolnav şi l-am auzit când a zis că se pregăteşte să meargă în ceruri. Eu am zburat pe cer acum, așa o să zboare şi el?

- Puiul meu, Bunelu este bătrân şi mereu bătrânii se gândesc să plece în ceruri dar numai Doamne Doamne le spune când să se pregătească. Tu ce mai faci, eşti cuminte, asculţi de Buni?

- Ascult şi sunt cuminte dar mi-e dor de voi. Acum m-am întâlnit cu Steluţele şi o să-mi spună ce faceţi voi, şi îngeraşul meu o să stea numai cu mine, chiar şi când mi-e puţin frică de întuneric.

- Nu trebuie să-ţi fie frică, îngeraşul te veghează iar Doamne Doamne aude rugăciunile tale.

- Tati, să ştii că în drum spre voi am întâlnit un om bătrân care strălucea ca soarele. Avea o voce tunătoare dar era blând şi mi-a spus că, dacă o să fiu ascultător, o să ajung un om mare şi bun. Cum adică bun?

- Adică un om bun cu alţi oameni, un om care o să facă lucruri frumoase, bune şi plăcute lui Dumnezeu.

- Am văzut şi o poartă mare deschisă unde intrau mulţi copiii cu aripi, care cântau şi se jucau.

- Erau heruvimii, serafimii, arhangheli, sfinţii părinți care au fost buni cât au trăit pe pământ, mergeau la Doamne Doamne să primească porunci să ajute copiii şi oameni aflaţi în nevoie.

- Cum îi ajută că nu i-am văzut până acum, vin la noi pe pământ?

- Tu nu i-ai văzut. Sunt nevăzuţi când vin lângă noi să ne ajute şi noi nu-i vedem dar îi simţim alături de noi când suntem supărați sau avem necazuri. Trebuie să-i chemăm când avem nevoie şi mai trebuie să le mulţumim de fiecare dată când ne facem rugăciunea.

- Eu mulțumesc pentru toate câte mi-a dat Doamne Doamne. Acum o să le mulțumesc şi Lor. Ştii cine m-a adus? Îngeraşul meu.

- Ne-ai  spus, dar acum trebuie să te întorci acasă, să le spui bunicilor că suntem bine, că ne este dor de ei şi în curând o să fim împreună. Îngeraşul a venit să te ducă înapoi.

Copilul a privit lung către Îngeraş, dar era bucuros că şi-a văzut părinţii.

- Eu am venit să vă rog să mergeţi cu mine în prima zi de şcoală, dar acum ştiu că sunteţi departe şi nu puteţi. Vă aştept acasă şi le spun bunicilor că sunteţi aici şi că e frumos la voi.

Părintii l-au îmbrăţişat, l-au sărutat pe obraz şi apoi zâmbind au privit cum se îndepărta.

- Ei, cum a fost, întreabă îngerașul?

- A fost tare bine, a răspuns băiatul cu ochii plini de lacrimi. I-am văzut şi parcă nu mă mai doare aici în piept ca atunci când povestea Buni despre ei. Şi pe Buni o doare tot aici când se uită la fotografiile lor. Sunt fericit că le-am spus că merg la școală. Au zis că tu o să mă aperi şi o să mă ajuti, aşa-i?

- Da, ori de câte ori eşti trist sau ai un necaz să mă chemi.

- Şi vii sigur?

- Sigur, dar nu o să mă vezi, însă o să ştii că sunt acolo. O să vezi doar o luminiţă mică şi strălucitoare. Şi să te rogi şi la Maica Domnului că şi Ea îi ajută pe toţi. Să înveți bine şi să asculţi bunicii pentru că noi ajutăm numai copiii cuminţi.

- Pe cei care nu sunt cuminţi nu-i ajută nimeni?

- Ba da, îi ajută alţi îngeri din cer, întâi le arată ce greşesc şi apoi îi ajută să se îndrepte. Când au înţeles toate astea, spun rugăciuni şi fac fapte bune, venim noi şi stăm lângă ei, îi ajutăm să nu mai facă lucruri rele.

- Şi dacă nu înțeleg şi fac iar lucruri rele?

- Atunci vine un înger fără aripi şi îi ia la el. Acest înger îi duce într-un loc urât, fără luminâ, fără căldură.

- Îngeri răi?

-Da, sunt îngeri care au fost buni, au greşit în faţa lui Dumnezeu şi acum sunt pedepsiţi, stau în întuneric şi vin numai la oamenii răi.

- Îmi pare rău că ei au greşit pentru că aici, pe unde mă duci tu e tare frumos. Cum se numeşte locul acesta?

- Rai se numeşte. Aici ai să vezi numai suflete fericite, multe vietăţi care pe pământ se dușmănesc aici se joacă împreună şi nimeni nu face nimic rău, este armonie deplină.

-  Ce muzică frumoasă! Toţi batrânii cu plete albe mă privesc şi copii îmi zâmbesc.

- Ţi-am spus, muzica asta se cântă în biserică şi aici o cântă îngerii. Bătrânii sunt Sfinţii Apostoli care au călătorit prin lume şi au încreştinat oamenii, iar copiii au venit de pe pământ şi aşteaptă la rând să primească aripi ca să poată ajuta alţi oameni şi copii. Am ajuns la biserică, să intrăm încet şi să ne așezăm la locul nostru. Eu trebuie să plec iar tu deschide ochii şi mergi acasă la bunici. Rămân lânga tine nevăzut iar tu fii atent mereu în jur să mă vezi luminând.

- Mulțumesc îngeraşule. O să fiu cuminte şi te rog să stai langă mine chiar dacă eu nu te văd. O să ştiu că eşti acolo şi mă ajuți.  Dacă greşesc sau fac ceva rău te rog să nu mă laşi la îngerii fără aripi.

- Nu o să greşeşti  pentru că eşti un băiat bun şi eu o să fiu mereu lângă tine. Ţi-am spus că o să fii un om mare şi bun aşa că oamenii mari nu au voie să greşească mult. Acum pleacă  şi  să nu uiţi să mă chemi.

Îngeraşul s-a făcut nevăzut şi Costi a deschis ochii. Bunica îl privea cu lacrimi în ochi. L-a căutat pe uliţă şi copii i-au spus că s-a dus să vorbească cu Doamne Doamne. Slujba s-a terminat şi lumea din biserică a plecat, era doar el, bunica şi preotul.

- Buni, am vorbit cu mami şi cu tati. Să ştii că am călătorit în ceruri.

- Bine, bine, lasă îmi povesteşti acasă. Hai să mergem că e amiază şi avem de mers până în vale iar eu nu pot alerga aşa ca tine.

- Hai că te duc eu încet şi îti povestesc ce am văzut şi pe unde am fost.

- Pune căciula că e frig afară .

Au ieşit încet şi uşa mare de lemn s-a închis în urma lor. Preotul a rămas în prag uitându-se după cele două mogâldeţe care se zăreau tot mai departe pe vale.

L-a văzut pe copil în strană şi când a ieşit să predice, i-a văzut chipul luminat de o bucurie numai de el ştiută, dormea şi zâmbea fericit. Îi văzuse şi pe ceilalţi copii lăsaţi de părinţi la bunici şi cine știe pe unde sunt părinții lor. A oftat, a încuiat uşa mare şi grea, apoi a plecat agale pe cărarea spre sat, adâncit în gândurile lui.