Pelerinajul - Un pas mai aproape de Cer - Andrei Lămășanu
Eu, nevrednicul și păcătosul, robul lui Dumnezeu, voi încerca, după neputințele mele să dezbat acest subiect frumos: Pelerinajul.
Întâi de toate, ce este pelerinajul? Drumul de acasă către școală? O vacanță la munte sau la mare? Nu. Pelerinajul este o călătorie, un drum de parcurs, dar cu un scop spiritual! Fiecare om merge în pelerinaj din mai multe motive: Poate dintr-o nevoie sufletească, poate dintr-un necaz din care vrea să fie izbăvit sau pentru că e mai aproape de Dumnezeu.
Așa cum ne îndeamnă Mântuitorul: ”Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu”(Matei 6,33), noi păcătoșii avem datoria să îl găsim pe Dumnezeu. Lucru ușor, nu? Suntem botezați, mergem la biserică... Ehei, nu e așa. Găsirea aceasta a lui Dumnezeu nu este găsirea unui lucru pierdut sau un lucru de care ne amintim uneori. Această găsire a Domnului putem să o asociem cu o credință adevarată, de neclintit, remarcată prin faptele bune împletite cu rugăciunea și smerenia. Iar prin pelerinaj, noi ne apropiem sufletește de Dumnezeu și dobândim, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, acea credință adevarată.
Astfel, noi, prin pelerinaj, ne apropiem sufletele de Dumnezeu, de asta e un pas mai aproape de Cer! Încercăm să cugetăm mai mult la iubirea și ascultarea față de Dumnezeu. Văzând traiul anumitor viețuitori, nevoitori în mănăstiri, ori primim sfatul unui duhovnic iscusit ori văzând apropierea altora cu Dumnezeu, parcă cineva ne trage să ne reîntoarcem pe făgașul cel bun și acela este Dumnezeu. ”Eu sunt oaia cea pierdută; cheamă-mă, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.”
De ce suntem fericiți în pelerinaj? Este ca și cum am primi o bomboană sau un cadou. Iată că nu. Acea bucurie este de fapt împlinire sufletească chiar un sentiment al veșniciei, deoarece noi nevrednicii suntem trecători pe acest pământ. După cum spunea un mare duhovnic: "Pentru a ajunge în Rai, trebuie să fi simțit măcar o clipă Raiul pe acest pământ trecător". Spre exemplu, când locul de pelerinaj este greu accesibil și trebuie să ne ostenim mai mult sau mai puțin pentru a ajunge, suntem fericiți. Aceasta este întărirea lui Dumnezeu asupra celor ce îl caută. Uneori putem avea un necaz iar noi, rugându-ne cu smerenie și sinceritate la moaștele unui Sfânt, ori la locul de nevoință a Sfântului, ori la Sfântul care a trecut pe acolo sau chiar la Dumnezeu și Preacurata Maica Sa, suntem mângâiați: "Fericiți cei ce plâng că aceia se vor mângâia" (Fericirile). Vrând-nevrând, noi "o căutăm cu lumânarea" dar în sensul bun! Căutam de fapt RAIUL!
Așa cum spunea și PF Părinte Patriarh Daniel pe vremea când era Mitropolit al Moldovei și Bucovinei: ”În experiența spirituală a pelerinajului, cei care au credința mai slabă au prilejul să o întărească, văzând credința mai puternica a altora; cei care au răbdare mai puțină se întăresc văzând răbdarea altora; cei care se roagă mai puțin și mai superficial, se îmbogățesc și se înnoiesc din rugăciunea fierbinte a altora. În pelerinaj, suntem influențați de alții și influențăm pe alții prin felul nostru de a fi prezenți acolo.” (Î.P.S. Daniel, Mitr. Moldovei și Bucovinei, Călătorind cu Dumnezeu - Înțelesul și folosul pelerinajului) deducem că pelerinajul, la fel ca alte fapte bune făcute în spirit creștin, aduce mai multe binefaceri.
Așadar fraților, să ne învrednicească Bunul Dumnezeu și Preacurata Maica Sa, să căutăm Raiul! Să cautăm Raiul...
Pelerinajul- Un pas mai aproape de Cer - Florina Chirilă
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro