El, să înconjoare cetăți, orașe și sate ca apostolii, nu a înconjurat; nici n-a umblat să propovăduiască numele lui Hristos și credința, ca dânșii; să se ostenească cu călătorie pe jos, să asude, să flămânzească și să însetoșeze ca ei, n-a făcut; să fie închis ca Petru în temniță, cu lanțul de gât, să fie bătut cu toiege, ca Pavel, să fie spânzurat de copaci ca Andrei și să fie pedepsit cu toate felurile de munci și de cazne și la cea de apoi să-i taie capul, ca celorlalți apostoli, nicăieri nu se vede.

Dar apoi cum și pentru ce să fie întocmai cu Apostolii? Pentru că acelea ce le-au făcut apostolii, cu osteneala lor și cu propovăduirea, el însuși le-a făcut, cu a sa pildă. Căci puterea împăraților și a domnilor este să prefacă și să întoarcă voința norodului, după cum vor vrea ei; și aceasta nu o pot face cu alt mijloc, fără numai când vor face întâi ei acelea ce poftesc să se facă de alții.

Așa și marele Constantin, cu a sa pildă și cu a sa creștinătate, a făcut pe toți supușii lui creștini și acelea pe care nu le-au putut isprăvi desăvârșit toți apostolii cu propovăduirea, fiecare unde i-a dat soarta, a isprăvit el singur, cu poruncile ce a dat în toată lumea și a întins numele lui Hristos și credința cât este pământul și lumea*.

(Sfântul Antim Ivireanul, Didahii, Editura Litera, Chișinău, 1998, pp. 88-89)

(* Deși Sfântul Antim Ivireanul vorbește în special despre Sfântul Constantin, deoarece în momentul rostirii acestui cuvânt se afla în biserică și împăratul Constantin Brâncoveanu, care purta numele Sfântului, nu înseamnă că Sfânta Elena ar fi mai prejos, ci aceleași atribute i se oferă și ei, deoarece și ea este întocmai cu Apostolii, din aceleași motive enumerate mai sus)