Dacă rugăciunea pe care doreşti s-o aduci lui Dumnezeu nu este importantă şi semnificativă pentru tine în primul rând, nu o vei putea prezenta Domnului. Dacă eşti neatent faţă de cuvintele pe care le pronunţi, dacă inima ta nu le resimte sau dacă viaţa nu îţi este îndreptată în aceeaşi direcţie cu rugăciunea ta, aceasta nu va putea ajunge până la Dumnezeu. De aceea, primul lucru pe care trebuie să-l faci este, după cum am spus, să găseşti o rugăciune pe care să o poţi spune cu toată mintea ta, cu toată inima şi cu toată voinţa ta - o rugăciune care nu trebuie să fie neapărat un mare exemplu de subtilitate liturgică, ci una care să fie adevărată, una care să nu eşueze în ceea ce doreşte să exprime. Trebuie să înţelegi această rugăciune, cu toată bogăţia şi precizia pe care le cuprinde.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, Editura Sophia, Bucureşti, 2006, pp. 61-62)