Vezi că pentru toate este rânduită o vreme, după cum spune Ecclesiastul: „Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice mişcare de sub cer” (Ecclesiastul 3, 1).

Păsările îşi fac cuiburi şi îşi scot puii la vremea potrivită; animalele se împerechează şi îşi nasc odraslele la vremea cuvenită; întocmai fac şi peştii la vremea rânduită; copacii şi ierburile înverzesc, înfloresc şi dau roade la vremea lor; cei ce lucrează pământul ară, seamănă şi adună roadele la vremea cuvenită; într-un cuvânt, Domnul şi Ziditorul nostru a rânduit o vreme pentru orice lucru.

Din acestea învăţăm că şi nouă ne-a lăsat Dumnezeu un timp anume pentru căutarea izbăvirii celei veşnice. Acel timp este vremea de acum, „până ce putem să zicem: Astăzi!” (Evrei 3, 13), până ce ne găsim în această lume, până ce mai trăim şi suntem călători. Aceasta este vremea ce ne-a fost orânduită pentru căutarea mântuirii, pe care Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a câştigat-o cu Sângele Său.

Iată de ce în Scriptură vremea aceasta este asemuită cu răstimpul semănatului: „Ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în trupul său însuşi, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică” (Galateni 6, 7-8).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 87)