Aceeași tradiție ne spune că în peștera aceasta a viețuit și Sfântul Cuvios Maxim Kavsokalivitul, un vestit ascet athonit din secolul al XIV-lea, care se instalase în zonă. Acesta obișnuia să își ardă colibele de paie și apoi să rătăcească precum un „nebun întru Hristos” – de unde și porecla lui, „cel care arde colibele”, iar pe grecește kavsokalivitul. De aici și numele sub care a devenit cunoscut locul acesta.

O scară îngustă conduce la peștera Sfântului Acachie care se găsește exact sub clădire. Peștera este o deschidere îngustă în prăpastia stâncoasă.

În peșteră se păstrează toiagul și patul Cuviosului Acachie. Toiagul în formă de „T” în care se sprijinea era folosit la privegherile și rugăciunile de toată noaptea. Patul a fost făcut din trei ramuri groase de măslin și o a patra servind drept pernă.

Prin osteneala părintelui Patapie, starețul Colibei Adormirii Maicii Domnului, în peșteră a fost așezată o icoană a Sfântului Acachie, realizată în tehnica mozaic.

(Foto) Închinare la peştera Sfântului Acachie de la Schitul Kavsokalivia – Athos